Teoria antrenamentului Kyokushinkai

Fiecare luptător de alt fel şi antrenor îşi are propriul stil de antrenamente. Parca ştim ce avem de făcut ca să ne perfecţionăm (abilităţile, capacitaţile), să progresăm, dar nu este clar pentru ce?

Campionii pot fi plasmuiţi datorită bunei balansări a metodelor de antrenament. Un antrenament poate fi conceput ca fiind planificare, structurarea chibzuită a multitudinilor de acţiuni care sunt indreptate spre a îmbunătăţi parametrii fizici de bază, în afara de asta un luptător mai are nevoie de abilităţi tactice şi un psihic bine pregătit. În primul rând vom arăta care sunt acei parametri fizici cărora trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită în timpul antrenamentului.

Puterea (rezistenţa, forţa) - capacitatea musculaturii de a opune reziztenţă unei forţe crescute din afară, cu alte cuvinte rezisenţa corpului, acest factor permite corpului să funcţioneze în continuu indiferent de oboseală, care survine după un antrenament intensiv. Factorii de bază a musculaturii sunt forţa, viteza şi rezistenţa.

Viteza - interdependenţa dintre nervi şi muşchi este dictată genetic de tipul majoritar al fibrelor de muşchi, pe când forţa poate fi dezvoltată practic nelimitat muscular, fiind oprită doar de ţesuturile conjunctive vecine (tendoane, ligamente).

Elascititatea - determinată de elascititatea muşchilor (strength), fibrelor musculare şi de construcţia ţesuturilor conjunctive.

Aceşti parametri sus numiţi se află într-o relaţie de interdependenţă ce formează un tot întreg. Imposibil să izbuteşti într-o competiţie sau examen de grad numai datorită unui din aceşti parametri fizici.

De exemplu, în unele genuri de sport, cum ar fi atletica grea (powerlifting), primordial se pune accentul pe putere (forta, rezistenţă). Dar chiar şi un atlet trebuie sa fie elastic, altfel vor apărea perturbări în unele mişcări care fac ca riscul traumelor sa fie mai mare. Atuul unui sprinter este viteza, dar in acelaşi timp rezistenţa, elasticitatea au o importanţă mare. În majoritatea genurilor de sport parametrii fizici sus menţionaţi au un aport indiscutabil, dar măsura este diferită în funcţie de sport. Componenţii fizici de bază nu se admit separat, se află într-o intercalare, ele trebuiesc menţinute în echilibru.

Dacă atletul suportă fuga la viteza unui timp îndelungat, avantajul – măreşte forţa în regim dinamic. Îi este caracteristică sistema (viteza-rezistenta).

Dacă atletul poate ridica o greutate mare de mai multe ori, avantajul - se măreşte capacitatea forţei în regim de rezistenţă, este bine dezvoltată sistema (forta-rezistenţa). Dar niciodată nimeni nu va deveni campion limitându-se doar la dezvoltarea unui din aceşti parametri fizici.

Toţi aceşti factori sunt indinspensabili pentru un luptător kyokushin, cu toate că fiecare luptător le posedă în proporţii diferite.

Gimnastul - rezistenţa locală, putere, reziztenţă totală, coordonarea în regim de viteză, elasticitate.

Culturist - rezistenţa locală, putere, reziztenţa totală, coordonare, viteză, elasticitate.

Maratonist - rezistenţă locală, putere, reziztenţa totală, coordonare, viteză, elasticitate.

Karateka - rezistenţă locală, putere, reziztenţă totală, coordonare, viteză, elasticitate.

*(este caracteristic tuturor aceeaşi parametri, numai că procentajul este diferit)

Training Nicolae Stoian

Dacă dorim să avem rezultate bune la capitolul putere (forţă), dedicându-ne o mare parte a timpului antrenamentelor in sălile de forţă - vom observa cu regret că rezistenţa va scădea considerabil. De asemenea va scădea viteza şi elasticitatea. Dacă dorim să îmbunătăţim ceea ce se numeşte rezistenţă cu ajuorul alergărilor la distanţe lungi, va scădea puterea şi elasticitatea.

Concluzia este, programul de antrenament a unui luptător kyokushin, trebuie să fie balansat.

Antrenamentele în sala de forţă să nu iasă în detrimentul rezistenţei şi vitezei.

Întocmind planul unui antrenament trebuie să avem în vedere un şir de cerinţe:

1. Volumul exerciţiilor (cât timp alergăm, câte seturi – antrenamente cu greuţi, numărul rundelor-sparring,

2. Intensitatea antrenamentului (cu ce viteză alergăm, câte kg ridicăm, ce forţă implicăm în lovituri 80-90-100%.

3. De câte ori pe zi (săptămână), ne antrenăm, câte sparinguri pe săptămână, balanţa dintre diferite tipuri de antrenament, balanţa dintre antrenamente şi odihnă. Repausul (odihna) este la fel de important ca şi antrenamentele propriu-zise. Este momentul când culegem roadele.

"Kyokushinkai este un barometru excelent pentru a afla mai multe despre adevăratul eu, despre cine eşti cu adevărat. Să ştii că ţi se poate întâmpla orice in luptă, dar să te pregăteşti intens şi să încerci să vezi cine eşti în faţa pericolului real, ca samuraii din vechime. E un sentiment fantastic să intri într-o astfel de luptă, reală, extraordinară şi să reuşeşti să îţi învingi toate instinctele, care îţi spun să nu faci greşeală de a lupta, de a concura. Timpul stă pe loc la finalul unei astfel de lupte şi lucrurile se desfăşoară încet. Şi în astfel de momente reuşeşti să vezi cu adevărat frumuseţea vieţii, reuşeşti sa apreciezi mai mult ceea ce ai, prietenii, iubita, părinţii, viaţa extraordinară pe care o traieşti, dar de cele mai multe ori nu o conştientizezi din cauza zgomotului mult prea mare pe care îl face lumea in jurul tău, şi din cauza că ai impresia că ai tot timpul de rezolvat multe probleme."