Best Kyokushin Fighters

Din cele mai vechi timpuri, în spatele cuvintelor "cei mai buni" în sporturi de luptă, a stat o cantitate enormă nu numai de efort uman în sine ci şi de tensiune constantă a unor provocări din cele mai dure. În sporturile de echipă, un punct slab al echipei poate fi compensat prin altul, în altă persoană, pentru acelaşi meci sau aceeaşi competiţie. O înfrângere se duce în echipă, chiar dacă are o cauză individuală, iar victoria se împarte asupra mai multora, beneficiind de ea şi cei mai "slabi". În sporturile individuale "înfrângerea" reprezintă provocarea atletului la "mai sus, mai repede, mai puternic" luată ca atare, iar victoria este un triumf al luptei contra propriilor limite. În sporturile care opun adversari pe teritoriul unor reguli de dispută puncte contra puncte, de tipul scrimei, disputa are un caracter simbolic, iar construcţia de efort uman din spate, poate cel puţin în teorie să fie luată de la capăt imediat după înfrângere. Nimic din toate astea acolo unde doi adversari se întâlnesc şi miza este a incapacita fizic, a domina, a pune în afara jocului la modul propriu pe celalalt. Sau, mai degrabă, toate odată.

«Ceea ce duce la un punct cardinal în aceste sporturi, atît de dure, şi atît de agresiv manifestate pentru a obţine victoria, este respectul faţă de sport, sportivi şi fair-play-ul. Tocmai pentru ca toate verigile lanţului ţintesc spre una singură, un sportiv singur aflat în faţa unui adversar singur, şi victoria depinde de o bătălie la propriu dură, sporturile de luptă sînt tot pe atît de fragile în materie de calitate umană pe cît sînt de puternice atunci cînd ea îşi găseşte şansele de afirmare. Şi ca atare, suporterii şi fanii lor au şi ei o provocare în faţă: să urce piramida împreună cu sportivii. Nu numai aplaudând succesul celui din vârf, ci şi urmărind şi susţinând efortul tuturor celor care urcă. Fără ei, rezultatul mai devreme sau mai târziu, este câştigarea unor lupte din care nimeni nu iese mai bun. Ori, a fi mai buni prin sport este miza tuturor, chiar şi a celor învinşi.»

Când spun cei mai buni luptători kyokushin, am în vedere cei ai Japoniei, Rusiei, Braziliei,Poloniei IKO-1 pe deoparte, şi pe cealaltă parte Japoniei,Bulgariei,Ungariei,Lituaniei,(WKO)

WKO este reprezentată mai mult de ţările europene,este o organizaţie ce progreseză necontenit, cîştigînd din ce în ce mai mult teren.

Brazilia a dat lumii primul campion mondial Kyokushin în 1999, Francisco Filho, care nu era de origine japoneză, până atunci nici vorbă nu era ca Japonia să nu înfrunte primele locuri la campionatele mondiale. Vitalitatea, atotputernicia europenilor şi-a spus cuvântul în 1992. Până atunci, cea mai bună prestaţie la un campionat mondial a avut-o elveţianul Andy Hook, care a ieşit în finala campionatului din 1987 fiind învins de Shokei Matsui.
Nu mă miră faptul că aceste trei ţări Japonia, Rusia, Brazilia deţin primele locuri la capitolul sporturilor konockdown. Brazilia, graţie originalităţii şi invenţiei manifestate la antrenamente, dar nu în ultimul rând luptătorilor de talie mondială Admir da Costa, Filho, Feitosa - care a fost promotorul dezvoltării acestui stil dincolo de Atlantic. Defapt, Brazilia dintodeauna a avut succese remarcabile în sporturile mari, fie de echipă, fie individuale. Russia - istoria i-a făcut aşa cum sînt cu sânge rece, luptători până la ultima picătură de sânge, dar nu în ultimul rînd, datorită şi sistemului de antrenament ieşit din comun, bizar dacă vreţi, antrenamente de o duritate şi agresivitate nemaipomenită ce străbate dincolo de limite. Japonia pentru că e Japonia.
Voi încerca să nu delimitez luptătorii în funcţie de organizaţie, cu toate că ar fi o diferenţă în acest sens.

Părerea mea este că, nu are rost să vorbim despre organizaţii care sînt mai mari şi mai tari, important este să fii kyokushin, indiferent că te numesti iko1...2...3.. etc. - asta va spune unul care este într-o organizaţie de kyokushin. Kyokushinul nu stă neapărat într-un nume sau simbol, stă în modul în care te antrenezi sau priveşti lucruruile. Până la urmă, nu există stiluri de karate proaste, dar luptători slabi. Este un vârf de munte şi mai mulţi ca să ajungă sus - în vârful piramidei.