luni, 30 august 2010

Exerciţii plyometrice (în regim de explozie)


Acest tip de antrenament este de mult timp o marcă a atleţilor care au nevoie să işi dezvolte forţa explozivă. Pliocitatea este caracteristica definitorie a acelor exerciţii care permit unui muşchi să atingă forţa maximă în cel mai scurt timp posibil. Aceasta asociere de forţă şi viteză este cunoscută ca putere.
Pentru atleţi antrenamentul pliometric presupune exerciţii intense şi specifice pentru sportul pe care îl practica (tenis, sporturi de teren:fotbal, volei). Implica contracţii musculare explozive, de intensitate mare care invocă reflexul de întindere: întinderea maximă a unui muşchi înainte de realizarea contracţiei, ceea ce duce în final la obţinerea unei forţe de contracţie superioară. De exemplu aceste principii se regăsesc în saritul de pe o platformă şi ricoşarea imediată de pe sol pe o altă platforma, mai înalta.

Totuşi este important să amintesc ca aceste exerciţii presupun riscuri foarte mari şi dacă sunt efectuate incorect sau în lipsa unui antrenament temeinic, pot duce la accidentări serioase. Pliometricele (ca şi alte exerciţii cu impact mare) cresc considerabil riscul de accidente dacă se ignora anumite precauţii. Forţa extraordinară generată în timpul acestor mişcări cere ca atleţii să le folosească cu moderaţie şi numai în cadrul anumitor antrenamente, mai complexe şi cu acordarea unui timp suficient încălzirii şi stretchingului.





Cel mai important aspect pentru realizarea unui program eficient de exerciţii pliometrice este deprinderea unei tehnici sigure de aterizare. Aceasta presupune ca atletul să aterizeze uşor, întai pe "perniţele" degetelor de la picioare şi apoi va ajunge cu călcîiele pe sol, printr-o uşoară mişcare de rotaţie. Folosind toată talpa la aterizare (şi prin urmare o suprafata mai mare de contact) vei favoriza disiparea forţelor de impact asupra articulaţiilor şi solicitarea lor intr-un mod nenatural şi periculos. Trebuie să mai punctez ceva de urmărit pentru o aterizare făra riscuri: evită orice răsucire sau mişcare laterală la nivelul genunchiului şi aterizează întotdeauna cu genunchiul indoit; astfel protejezi aceasta articulaţie de stres.

Asigura-te ca lucrezi in siguranta!
1. Pliometricele sunt recomandate doar sportivilor cu o condiţionare fizică bună. Este un antrenament foarte avansat şi intens. Dacă eşti la început nu te pune cu el pînă nu ai cel putin 3 luni de activitate consistentă la sală.
2. Necesită forţa şi rezistenţa aşa că asigura-te că ai în spate ceva experienţă în antrenamentul cu greutaţi.
3. Fă o încălzire temeinică înainte de a începe.
4. Începi cu sărituri mici şi apoi creşti nivelul de activitate progresiv. Trebuie adăugate la programul de antrenament în intervale scurte de 10-30 de secunde şi apoi poţi încerca să atingi 1-2 minute. Cuvîntul cheie: progresiv!
5. Aterizarea trebuie să fie uşoară, cum am descris mai sus, şi cu genunchii moi ca să îndepărtezi stresul de la nivelul articulaţiei.
6. Acorda-ţi o odihnă prelungită între seturile de exerciţii. Cel mai potrivit mod de a te recupera dupa un set este să mergi relaxat pentru cateva minute sau sa continui cu exerciţii cardio uşoare. Dupa antrenamentele cu exerciţii pliometrice trebuie să urmeze o zi de odihna. Crede-ma, o sa ai nevoie!
7. Trebuie sa te opreşti imediat daca simţi vreo durere la nivelul articulatiilor.
8. Fii atent/a la semnele de alarmă ale traumatismelor (durere sau discomfort uşor, caldura locala, limitarea miscarilor obisnuite ale unei articulatii).
9. Foloseste încaltaminte cu amortizare buna.
10. Exercitiile se vor practica preferabil pe suprafete moi, amortizate.
Exercitiile de mai jos sunt doar cateva pe care le poţi adăuga la programul tău de antrenament. Sunt exerciţii care în plus, cresc foarte mult consumul de oxigen şi astfel poţi să arzi mai multe calorii.





Plyometrics este un tip de exercitiu / antrenament gîndit pentru a produce mişcări rapide şi puternice, şi a imbunătăţii funcţiile sistemului nervos ( se refera la timp de reacţie al muşchilor ) şi sunt folosite pentru îmbunataţiirea performanţelor într-un numar foarte mare de sporturi.


Exerciţii pliometrice în care muşchii sunt întinşi şi contractati în secvenţe foarte rapide, se folosesc de puterea, elasticitatea muschilor si a ţesuturilor din jurul lor pentru a sări mai sus, alerga mai repede, a lovi mai tare, in funcţie de sportul pentru care sunt folosite.

Cele mai bune rezultate le dau exerciţiile pliometrice în conexiune cu greutăţi. Antrenamentele cu greutăţi ne cresc rezistenţa musculară cît şi masa ei, astfel suntem mai puternici respectiv putem face exerciţii pliometrice mai avansate.


OSU !!!

sâmbătă, 14 august 2010

Kyokushin-exerciţii cu masa proprie,exerciţii cu greutăţi.



Obiectivele antrenamentelor de forţă sunt îmbunătăţirea funcţiilor sistemului nervos, cît şi
sistemului muscular,care de altfel sunt interdependente. ( se referă la timp de reacţie al muşchilor).
Sunt mai multe metode bine cunoscute:
-exerciţii cu propria greutate.
-cu greutăţi (sala de forţă).
-cele de depăşire a forţei elastice (expandere).

Exerciţii cu propria greutate-
cu ajutorul acestor exerciţii se poate antrena cele trei componente ale forţei.
-forţa maximală.
-forţa explozivă.
-forţa în regim de rezistenţă.

Exerciţii cu masa corpului-Sunt flotările,ridicarea la bară,genoflexiuni,sărituri ect. Ca regulă aceste exerciţii sunt pentru începători. Sportivii mai avansaţi pot folosi exercitiile cu masa proprie, pentru a dezvolta explozia cît şi forţa în regim de rezistenţă. Ce ţine de forţa maximală exerciţiile menţionate sunt insuficiente, din cauza că sarcinile sunt prea mici, excepţie făcînd doar flotările şi genoflexiunile.

Ex:
Flotări întro mîină-forţa maximală.
Flotări exolozive (salt de la podea cu ambele mîini.)-explozia.
Flotari cu ambele mini (maximum repetiţii)-forţa in regim de rezistenţă.





Cu greutăţi (sala de forţă)-exerciţii cu (haltere,gire,bara), spre deosebire de celelalte metode, exerciţiile cu greutăţi pot fi précis măsurate, ce constituie un avantaj, să nu uităm că aceste exerciţii presupun riscuri foarte mari şi dacă sunt efectuate incorect sau în lipsa unui antrenament temeinic, pot duce la accidentări serioase.

Forţa maximală.
Un începător pe parcursul a cîtorva ani poate creşte în forţă cu aproape 300 %, aceasta se datorează creşterii masei musculare respectiv creşterii greutăţii corpului. Sportivilor a căror greutate nu este limitată de regulile competiţionale au ca reper acel optim care îi face să fie maximum funcţionali într-o competiţie absolută, şi acel optim (raportul dintre înalţime şi greutate) care aduce cele mai bune rezultate.-este (180-185) (85-95). Aici vom face careva referiri a antrenamentele de forţă a marilor campioni, Shokei Matsui (campionul mondial 1987)-împinsul din culcat 150 kg, genoflexiuni cu griful in spate-200 kg.
Akira Masuda-alt mare campion,160kg, respectiv 250 kg.
Michel Wedel-150,250 kg, biceps 90 kg.

Prin urmare karatishtii cît şi cei din alte stiluri combative, mizează pe grupele de muşchi care sunt mai solicitate într-o luptă, ca de exemplu împinsul de la piept, împinsul vertical, ridicări la bară, genofexiuni.
Sunt lipsite de sens exerciţiile care antreneaza numai o grupă musculară,(biceps,delta.)-nu răspund cerinţelor noastre, sunt nefuncţionale.

Antrenamentele îndreptate spre a creşte forţa maximală includ nişte cerinţe.

-greutatea trebuie sa fie de 85% din rezultatul maxim.
-exercitiile se efectuează pînă ne iepuizăm totalmente,nu mai putem.
-Un set trebuie sa cuprindă 7,8-15 repetări, după care mărim greutatea sarcinei.

-fiecare exerciţiu se efectueaza în 5 seturi.
-repausul între seturi 1 min.

A-impinsul din culcat,impinsul vertical de la spate (pozitie aşezată),genoflexiuni.
B-impinsul vertical de la piept (pozitie-in picioare),bicepsul din picioare,spinarea.





Una din metodele eficiente de antrenare a forţei maximale este metoda ,,piramidei duble,, şi,,urcarea si coborîrea pe piramidă,,.

Urcarea şi coborîrea pe piramidă, presupune doua etape, etapa ascendentă, progresivă ceia ce înseamnă depăşirea rezistenţei (greutaţii) în continuă creştere pînă la punctul maxim, după care regresul,descendent pînă la punctul minimal,de unde am pornit.

Aceasta ar însemna, mai întîi se fac exerciţii a cîte un set cu sarcini-70,85,90,100%- 8,10 repetări,total 5 seturi. După care regresul- un set 100%. 2 seturi-85%,3 seturi 75%.

,,Piramida dublă,, are doua faze.
2 seturi a cite 6-8 repetitii cu 85%-din posibilitatea maximă (intensitatea mare).
2 seturi a cite 3-5 repetitii cu 90%-din posibilitatea maximă.
1-set a cite 1-2 repetitii cu 95 % -din posibilitatea maximă.(intensitate submaximală).

100%-intensitatea maximală.


În una din urmatoarele subiecte vom analiza mai detaliat exerciţiile plyometrice sau cele ce dezvolta forţa explozivă şi vom vorbi despre antrenamentul – circuit.

Osu !!!

duminică, 8 august 2010

Serghei Badiuk,Iurii Fedorishen tamishiwari



OSU !!!

Ichikegi Brasil 2010

Ichikegi-o competiţie de o deosebită amploare, organizată cu regulariate de Brazilieni, a fost conceput de Filho, dorind să facă din aceasta o punte de trecere, de acomodare, de la formatul kyokushin spre lumea profesională a K-1,MMA. Ichikegi cuprinde mai multe formate de luptă kyokushin,K-1,MMA. O competitie care cîştigă tot mai multă popularitate de fiecare an, graţie faptului că ea adună cei mai de seama sportivi din toată lumea, înglobînd un spectacol nemaipomenit.

Ichikegi
ar însemna ,,tehnica unei lovituri,, adica acea unica lovitură norocoasa care î-l va pune pe adversar la pămînt. Această axiomă o regăsim nemijlocit în fiecare luptă desfăşurată la acest turneu.
Adversarii sunt foarte puternici, de aici şi luptele echilibrate. Pentru fiecare campion invitat la Ichikegi Brasil sunt selectaţi adversari antrenaţi special pentru a găsi klişee, ai incomoda, descuraja ai nu da voie sa-şi facă treaba pe ring, în cazul acesta capată valoare punerea în aplicare a ceia ce se numeşte Ichikegi, tehnica unei lovituri, acea lovitură victorioasa, acel knockout care nu va lăsa compromisuri ,va pune punctul pe i. De fapt asta nu a ajuns în cele două lupte petrecute în formatul kyokushin de doi campioni ruşi Ibragim Gogaev, Tariel Nikoleishvili.


Urmărind cu atenţie aceste două lupte, reişind din maniera de luptă a celor doi campioni ruşi iţ-i dai seama ca ceva nu a fost în regulă, ceva nu a funcţionat. O expicaţie ar fi că, Diogo Silva practic a atîrnat ultimele două runde pe braţele lui Nikoleishvili nepermiţîndui acestuia să loveasca în forţă fiind încătuşat de aceste klinchiuri repetate. Adversarul Lui Gogaev, Ricardo Nunes părea mai slab din punct de vedre fizic, dar nici asta nu a facut diferenţa, el explodînd pe alocuri astfel creînd senzaţia unui surplus de viteză şi precizie, prin urmare sunt învinşi la decizia arbitrilor.








OSU !!!