Shinkyokushin

De la moartea lui Sosai Oyama în 1994 Organizaţia Internaţională de Karate (IKO) s-a divizat iniţial în două părţi IKO1 şi IKO2. Amândouă organizaţiile revendicau moştenirea Kyokushin Karate-ului apelând la justiţie. Judecătorii au decis că ultimul testament al lui Oyama a fost falsificat şi au dat câştig de cauză IKO2 ca moştenitoare legitimă.

Pe de altă parte numele de “Kyokushin”, logoul (kanji) si emblema (kanku) au fost înregistrate ca marca înregistrată de către IKO 1. Între timp multe alte organizaţii au apărut ca IKO 3 şi chiar IKO 4, acestea pe lângă celelalte organizaţii de kyokushin care deja existau încă pe când Oyama era in viaţă. În acest labirint de IKO-uri, organizaţia IKO 2 şi-a schimbat numele în World Karate Organization (WKO), adoptând un nou logo şi adăugând cuvântul Shin la Kyokushin rezultând „Shinkyokushin”, dorind prin aceasta să se deosebeasca de celelalte. Shin înseamna „nou”, ceea ce implică şi faptul că reprezintă şi un nou tip de organizaţie cu o conducere democratică şi alegeri o data la 4 ani. WKO Shinkyokushinkai îşi are centrul in Shinjuku la Centrul International Budo. Organizaţia are, numai în Japonia 35 de branch-uri, alături de încă 23 de dojo-uri independente, având în total un număr de 20.000 de membri în Japonia. În lume sunt recunoscute branch-uri într-un număr de 64 de ţări cu un total de 50.000 de membri.

Astfel se poate spune simplu că Karatele Kyokushin create de Oyama sunt urmarea experienţei sale din copilărie. Dorinţa lui Oyama de a atinge mereu noi ţinte pentru a-şi demonstra că este cel mai dur şi mai puternic, a dus la înfiinţarea celui mai dur şi mai consistent stil de Karate. În ciuda valorilor tradiţionale Kyokushinul a fost deschis pentru îmbunătaţiri şi modificări. Mas. Oyama şi-a deschis prima sală în 1953; începand cu 1955 şi-a numit stilul Oyama Ryu. În 1957, în ciuda antrenamentului dur totuşi avea 700 de membri. In 1959, Jon Blumimg, la acea vreme 5 Dan Judo, a început sa se antreneze cu Mas Oyama. De asemenea el a avut o mare influenţă în Oyama's Karate şi a devenit cel mai de seama reprezentant. Mas Oyama a zis: "găsiţi un luptător, care să-l facă pe Jon Bluming K.O. în luptă, şi îi voi da cei 8 Dan ai mei". În anii următori Oyama a invitat profesionişti din alte stiluri pentru a se antrena împreună. Dacă cu aceste ocazii tehnicile de luptă ale celorlalte stiluri erau de succes, erau transferate în programul de antrenament şi astfel in Karatele Kyokushin. Şi astăzi se mai practică acest lucru: o tehnică, care e de succes, e bună. O tehnică bună e preluată din Karate, Box, Judo. Membrii sălii lui Oyama luau lupta foarte în serios. Aproape că nu erau restricţii. Lupta însemnă lupta până la K.O. sau abandon.
Membrii Kyokushin preferă tehnicile şi mişcările line de apărare (tai sabaki). În majoritatea stilurilor de Karate se insistă ca elevii să inveţe lupta non contact. În contrast în Kyokushin Karate se practică lovituri precise. Cineva numeşte acest sistem de luptă cea mai realistă auto aparare.
În 1964 schimbă numele din Oyama Ryu in Kyokushikai (tradus "ultima întâlnire cu adevărul")