Energia - factorii ce o genereaza într-o luptă kyokushin (kumite). Procesul anaerobic, procesul aerobic.

Energia - ce asigură procesul de contractare a muşchilor adică buna fucţionare a lor, îşi are focarul în trei locuri. În primul rînd alimentarea cu energie vine din interiorul muşchilor, unde se secretă o compoziţie specială. Ea este emanată necondiţionat dar spre regret ajunge numai pentru circa 20-30 secunde. Orice efort fizic fie aplicarea unei serii de lovituri cu mîinile, picioarele sau o împingere ia energia din rezervele interioare a muşchilor. A doua sursă este glucoza ce se conţine în muşchi dar şi aceasta se epuizează în scurt timp. Este important de menţionat că acest proces rapid de transmitere a energiei, direct din ţesutul muscular, nu este aprovzionat cu oxigen şi poarta numele de - proces anaerobic.

Kyokushin kumite

Acest proces anaerobic duce nemijlocit la acumularea lactatei (acid lactic) în ţesutul muscular, stopînd buna funcţionare a lor. Fiecare sportiv s-a ciocnit cu aceasta nu numai o dată, de exemplu cînd vrei să dezvolţi viteza maximală pe distanţa de 400 m, aproape de finiş începi să simţi o durere o îngreunare a picioarelor, însoţită de o senzaţie neplăcută, aceasta este rezultatul acumulării lactatei. În luptă are loc acelaşi proces, numai ca concentraţia lactatei este mai mare, pe tot corpul. Aceasta se intimplă atunci cînd este foarte mare intensitatea efortului fizic (sprintul,kumite…) şi organizmul nu reuşeşte să pompeze cu oxigen fiecare muşchi. În cazul acesta intervine procesul anaerobic de unde se generează energia de rezervă.

Datorită antrenamentelor intensive deprindem organizmul să fie intact la acumulările de lactate permiţînd muşchilor să funcţioneze fără perturbări. După cum am mai spus în cazul cînd intensitatea efortului fizic este mare, energia generată de cele două căi ajunge doar pentru 40-60 secunde (exerciţii în viteză şi în forţă). Cu toate că aceste două procese sunt anaerobice, adică nu necesită oxigen, totuşi mai apoi este nevoie ca oxigenul să cureţe, anihileze acumulările de lactată. Acest fenomen ne este cunoscut mai ales în momentele cînd respiraţia se îngreunează.

Al treilea proces de unde se emană energia se numeşte – aerobic. Procesul ce este însoţit de arderea caloriilor, grăsimilor cu participarea oxigenului, ce permit în ultimă instanţă ca muşchii să funcţioneze. Energia transmisă pe această cale ne permite să rezistăm efortului fizic cu intensitate relativ mică, ce are ca durată 5-10 minute pînă la ore întregi, ca de exemplu fuga la distanţe lungi. Un maratonist bine pregătit poate alerga ore în şir, pentru că muşchii sînt alimentaţi cu oxigen graţie procesului aerobic. În cazul acesta lactata nu se acumulează, sau se acumulează foarte puţin, deoarece se află într-o stare constantă din punct de vedere fizic. Este important totuşi că el nu aleargă la viteză, de altfel acumularea ar fi inevitabilă şi în ultima instanţă va fi nevoit să se opresacă, din incapacitate.

Este bine venită încălzirea muşchilor înainte de orice exersare pentru a evita traumele. Muşchii bine încălziţi sunt mai rezistenţi, sunt mai elastici ca cei reci. Încercaţi să aplicaţi o lovitura mawashi-geri fiind într-un mediu răcoros şi mai apoi repetaţi aceeaşi lovitură undeva intr-un dojo (sala de antrenament) veti observa că în cel de-al doilea caz muşchii sînt aprovizionaţi cu energie cu mult mai rapid. E lesne de înţeles că un sportiv bine încălzit are mai multe avantaje într-o competiţie.

Acum să vedem procesele ce au loc într-o luptă kyokushin la nivel energetic. Într-un kumite, după scurgerea a doua minute de lupta jumatate de energie se generează datorita procesului aerobic ce nu este altceva decît arderea caloriilor,grăsimilor cu participarea oxigenului - în runda în care au trecut 3-4 min de lupta - 70 % de energie se degaja pe aceasta cale. După trei runde de kumite se epuizeaza déjà 90%, după care inevitabil începe procesul de acumulare a lactate, în această stare este foarte greu să menţii echilibrul în mişcări, ce priveşte ritmul respiraţiei.

În ce măsură se acumulează lactata depinde de un şir de factori precum şi cît de antrenat este sportivul, dacă este deprins cu lupte în forţă la maximă intensitate. Un luptător neexperimentat se aruncă în luptă de parcă ar fi ultima, vrînd să zdrobească adversarul cît mai repede, după un minut - doua respiratia se îngreunează şi mişcările devin necontrolate, acumulările de lactată cresc şi el este uşor înfrînt. Cel experimentat va controla lupta de la început pînă la sfîrşit şi îşi va doza efortul în funcţie de rundă. După care pe final va exploda cu lovituri puternice şi precise, în acest moment el va realiza 90% de maximă intensitate, factor ce îl va face să iasă învingător.