duminică, 26 septembrie 2010

George Saint Pierre. Drumul parcurs spre MMA


George Saint Pierre este un sportiv care progresează cu fiecare luptă. Din luptă în luptă vedem un nou "model", mai performant, un salt calitativ atât pe plan fizic cât şi tehnic. Are tot timpul ce contrapune adversarului său. Fiecare înfrângere înseamnă o nouă etapă. A avut două înfrângeri care ulterior au fost revanşate. Datorită talentului înnăscut şi efortului suprauman depus la antrenamente, GSP a ajuns la un nivel de neîntrectut pentru alţii. Victoriile sale sunt incontestabile, domină pe parcursul tuturor rundelor, nelăsând nici o şansă oponenţilor. În rare cazuri rămâne satisfăcut de prestaţia sa, chiar în lupta împotriva lui Dan Herdy. 
"Nu mi-a plăcut, am câştigat, dar am putut să fac mai mult, de aceia nu sunt multumit. Vreau ca victoriile să fie indiscutabile"

,,Copilul de aur MMA" - cum este supranumit. Înafară de cariera fenomenala în MMA, implicit UFC, GPS este personajul pozitiv şi în viaţa de zi cu zi, aidoma unui erou din poveste care se confruntă cu răul, şi de fiecare dată iese învingător. Este de menţionat că niciodată nu se supraapreciază în raport cu adversarii care adesea obişnuiesc să se împroaşte cu cuvinte neghioabe, răfuind-use. Este un exemplu pentru ceilalţi.


Copilăria lui GSP a fost una grea. S-a născut pe 19 mai 1981 în Sint Isidor, şcoala se afla într-o zonă bântuită de criminal, de multe ori era jefuit de către colegi. Într-o zi hotărăşte să pună punct fărădelegilor, înscriind-use la kyokushinkai, stilul care i-a pus bazele, formând-ul ca luptător redutabil.


"Kyokushinkai-ul m-a disciplinat, m-a învăţat să gândesc, să anticipez lupta".

După moartea antrenorului său GPS îşi mai preia în arsenalul său jiu-jitsu, box, muy-thai. Până la cariera sa de luptător profesionist MMA, a lucrat paznic într-un night club, trebuia să-şi achite învăţătura. Înainte de disputa cu B.J.Penn, UFC-58, s-a antrenat cu Renzo Garcie, jiu-jitsu-academy în New-York. Pe 21 iulie 2006 obţine centura cafenie la jiu-jitsu de la nimeni altul ca Garcie. În prezent este deţinătorul centurii negre.



Recent a început să se antreneze cu Rashad Evans, Nathan Marquardt, Keith Jardine în academia lui Jackson "Submmision Fighting" din New-Mexico. GPS mai este antrenat de Kru Piul Urse specialist în Muy-thy, sala Watt din New-York.

L-au inspirat mult luptele lui Garcie din 1991 UFC-1, în mare măsură aceasta la determinat să lupte în octagon. Debutează pentru prima dată ca profesionist contra lui Ivan Menjiver - duelul se termină cu knockout în prima rundă. Următoarele patru lupte au avut aceeaşi soartă, două din ele s-au terminat cu "armbar" două - knockout.  Urmează debutul în octagon ce a avut loc pe 31 ianuarie 2004 la UFC-46, unde îl învinge pe Kara Parysian "geniul judo" la decizia unanimă a arbitrilor, şirul reuşitelor continua, UFC 48 contra Jay Hieron minutul 1.42.  În lupta pentru titlul de campion a organizaţiei UFC-50, îl v-a întâlni pe Matt Hughes, aici se înregistrează primul eşec dn cariera sa. La UFC-52 într-o încăierare pe viaţă şi pe moarte este învins Jasin Miller, cu 4 luni mai târziu un nou triumf, în faţa lui Frank Trigg, guiletina în prima rundă. La UFC 56, GPS îl va întâlni pe viitorul campion lightweight Sean Shrek, seria nimicitoare cu mâinele şi coatele pe finalul rundei a doua îşi spun cuvântul, în cele din urmă acesta capitulează.


Cea mai dificilă luptă din carieră a fost la cea de a 58-a ediţie UFC contra ex-campionului B.J Penn, rezultatul a fost dat în favoarea lui GPS la decizia arbitrilor.


Trecând cu success de toate barierile, începe să se contureaze drumul spre titlul de campion, acum ca niciodată visul poate deveni realitate, dar numai dacă trece iarăşi de Matt Hughes pentru a-şi adjudeca dreptul de a lupta pentru titlul de cel mai bun din categoria lightweight. Lupta se desfăşoară sub dominarea covârşitoare a lui GSP, în minutul 2 campionul este trimis la podea.Rezultatul următoarei dispute şochează prin impreviziabilitatea sa, GPS - pierde lupta accidental de la Matt Serra. Revanşa a avut loc pe 19 aprilie 2008 în care s-a întâmplat ceia ce era şi firesc, centura de campion revine din nou în mâinele celui mai putrenic, GPS. Dea lungul a două runde el a demonstrat tuturor fanilor, criticilor, însuşi lui Matt Serra cine este campion cu adevărat. Bătalia a luat sfârşit in parter, GPS bombardîndu-l cu lovituri de genunchi în abdomen, Serra nu mai este în stare să continue...



Scopul este atins, însă conştientizează preţul enorm pe care l-a plătit pentru a ajunge sus, şi cât de uşor poţi să cazi, să-ţi pierzi titlul, deoarece divizia în care se luptă este considerată de-a dreptul cea mai puternică din UFC, sunt o mulţime de luptători de top şi nimeni din ei nu sunt dispuşi să cedeze.Unul din aceştia este Jon Fitch, următorul adversar. La acel moment avea deja 16 victorii. Jon Fitch - face parte din aşa numita categorie "noii luptători ai MMA" un luptător universal.
Special pentru aceasta întâlnire GPS pleacă în Brazilia la antrenemente, pentru a-şi perfecţiona tehnicile de parter Jiu-jitsu. În data de 8 august 2008 am fost martorii a celor 5 runde de măcel, 5 runde de pressing total a lui George, pe alocuri ţi se părea că nu mai are sens să continuie, fiind călcat în picioare, este de menţionat dârzenia, spiritul neclintit de care a dat dovadă Jon Fitch. 



"Am încercat să-mi adjudec victoria cât mai repede posibil, însă nu-l putea opri nimeni, asemenea unui Terminator".



GPS demonstreaza încă odată supremaţia în faţa neastâmpăratului B.J Penn, dorind cu orice preţ să ia revanşa, după înfrângerea de acum 3 ani, primele patru runde s-au petrecut sub dictarea lui GSP, nelăsîndu-i nici o şansă, la a 5-a rundă este oprit de propria echipă.

"Încerc să nu risc, de fiecare dată când intru în octagon, conştientizez că viaţa e în pericol, pentru mine e important să aplic lovituri, nepermiţândui să mă lovească, niciodată nu fac din aceasta un joc al hazardului".



"Evit riscurile, nu mă arunc cu lovituri la întâmplare, încerc să-mi controlez mişcările, explodînd cu lovituri precise, pe neaşteptate".


"Sunt campion nu pentru că sunt cel mai rapid, cel mai bun în parter, cel mai tehnic, sunt campion pentru că mă lupt cu cap".


"Pentru a reuşi, trebuie să te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi cunoşti adversarul, punctele slabe facându-ţi un plan, reieşind din asta. De fiecare dată analizez pe cei care trebuie s-ăi confrunt. Acesata îmi oferă un avantaj psihologic cât şi fizic, pot să manipulez".



Cea din urmă luptă disputată a însemnat şi ultima tentativă de a-i lua centura de campion, care a eşuat, Dan Hardy este învins.

- pe finalul carierei, aş vrea să fiu antrenor sau profesor, îmi plac copiii;

- deocamdată, nu am de gând să întemeiez o familie, dorm nopţile îmbrăţişându-mă cu centura de campion;

- apare în filme, reclame;
- adoră Montreal-ul cu diversitatea climaterică, vara - plajă, iarna - hockei;
- vorbeşte cu un accent, îţi vine să râzi, posedă engleza, e uşor de înţeles;



Statistica luptelor: 20-2-0

OSU !!!

luni, 20 septembrie 2010

Flexibilitatea (stretching).


Aici vreau să accentuez încă odată importanţa flexibilităţii (întinderii muşchilor) a încălzirii, răcirii lor. Flexibilitatea totală (generală) este determinată de structura articulaţiilor şi elascitatea muşchilor, tendoane, ligamente musculare. Primul factor răspunde de punctul maxim (limita) a întinderii muşchilor, adică se atinge limita de mişcare (osul se atinge unul de altul).

Muşchii pot fi întinşi considerabil datorită antrenamentelor regulate, mai puţin tendoanele musculare. Unii oameni din naştere au o flexibilitate de invidiat, aceasta este un avantaj incontestabil în artele marţiale. Dacă vom dezvolta flexibiliataea de mic copil, vom culege roadele în adolescenţă.
Întinderea muşchilor reduce riscul traumelor şi contribuie la optimizarea dezvoltării componentelor forţei, rezistenţei, tehnicii. Întinderea înainte de aplicarea unei tehnici, oferă flexibilitatea necesară pentru a susţine tehnica karate, un echilibru mai bun.


Este important să ne încălzim bine muşchii înainte de întinderea lor, este nevoie nu mai mult de 10 minute -odihnă, dintre stretching şi acţiunea planificată, s-a demonstrat că flexibilitatea maximă durează cel mult 10 minute. Unii sportivi, ca şi în kyokushin, încep stretching-ul cu câteva ore înaintea competiţiei, este inutil, singurul avantaj ar fi, calmarea de nervi. Mai mult ca atât recentele studii ştiinţifice au arătat că stretching intens înaintea luptei reduce semnificativ tensiunea musculară, doar va scădea explozia.
Unii practică săriturile (plyomerice) pentru a ridica tonusul muscular ce va adăuga un surplus de explozie în lovituri pe parcursul luptei.

Puteţi utiliza mai multe metode, dar în practică cel mai eficient este stretching-ul static. Muşchii şi ligamentele se întind încet până la amplitudinea maximă şi sunt fixate în această poziţie timp de 5-30 secunde, numărul de repetări 3-5 ori.

După exerciţii intensive mai ales după sparring (kumite) muşchii se scurtează, accidentându-se.Întinderile musculare aduc muşchii la lungimea lor normală şi reduc efectul de accidentare. Majoritatea din maeştrii kyokushin au o flexibilitate fenomenală, de ex: Akioshi Matsui, Da Costa, Andy Hook, privindu-i îţi dai seama cât e de frumos şi util în acelaşi timp.




S-au scris câteva cărţi la această temă. Nu-ţi rămâne decât să încerci mai multe metode de streching, ca să-ţi alegi cea mai reuşită pentru tine.

OSU !!!

duminică, 19 septembrie 2010

Tradiţie Mitsumine (Memorialul lui Oyama)

“The greatest fruit of my stay in the mountains was that I trained my physical and mental strength during the day and confronted my inner self at night. Of course my skill in karate was greatly developed, but more fulfilling was the strengthening of a great mental state, a state developed far in excess of that before entering the mountains.”
"Masutatsu Oyama"








OSU !!!

All American Open Championship - finala braziliană.

All American Open Championship a avut loc la New-York în data de 18 septembrie. Unul din favoriţii principali, Lechi Kurbanov nu a putut să treacă de campionul Japoniei în categoria absolută, Syoki Arata.

La această ediţie a All American Open Championship iarăşi triumfă brazilienii. Eduardo Tanaka devine campionul în categoria absolută.


1.Eduardo Tanaka
2.Diogo Da Silva
3.Syoki Arata.

OSU !!!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Ce înseamnă KANKU


Pe ce s-a ghidat Oyama inventând Kanku?
Am fost nevoit să răscolesc internetul. Am observat că majoritatea site-urilor redau una şi aceiaşi informaţie precum că kanku este defapt kata - a privi spre cer printre mâinele întredeschise. În kyokushinkai, Kata “kanku” o întâlnim nemijlocit, doar că maestrii japonezi dau o importanţă mai mare katei “Sanchin”. Pe saite-urile engleze găsim versiunea potrivit căreia kanku este constituit dintr-un arc (cercuri secţionate) ce simbolizează uniunea continentelor, inclusiv Antarctida.


Versiunea 1.



Nu este o noutate că administratorii mai multor IKO, viseasă ca Kyokushinul sa fie reprezentat la Jocurile Olimpice, dar nu se ia în vedere că kanku este format din 6 cercuri maximum, 5 cercuri minimum.
Dacă vom aranja compact cele cinci cercuri ale simbolicii Olimpiadei se va forma Kanku.

Versiunea 2

Este bine cunoscut faptul că Oyma plecând în munţi a luat cu el cartea care dealtfel i-a marcat viaţa şi anume nuvela despre Myamoto Musashi. Acesta a scris celebra lucrare intitulată “Cartea celor cinci inele", unde fiecare inel are o semnificaţie aparte:

Pământ, apă, foc, vânt, pustietate (vid.) În imagine vedem cele cinci inele olimpice fiecare având denumirea proprie. Este de remarcat faptul că ierogliful pustiu (vid) mai înseamnă şi cer, ”a privi in pustiu” - kanku.
În imagine mai vedem conturul, porţiune colorată în roşu care este – Kanku. În zen – budism această poziţionare a mâinilor semnifică o pâlnie ce atrage energia spre tanden(centru).

Versiunea 3
Este una ştiinţifică. Dacă ne uităm mai atent la simbolul kanku vom depista că are două osii simetrice, deci, se împarte egal atât pe vertical cât şi pe orizontal. Dacă vom suprapune acest kanku pe imaginea frontală a hramului Mitsumine, vom observa că segmentul mai mare coincide cu acoperişul porţilor centrale.





OSU !!!

joi, 16 septembrie 2010

Cronica "K-1 Grand Prix" 1993.

K-1 Grand Prix (aprilie,30, 1993/ Yoyogi Stadium 1st, Tokio, Japan)









Finala "Grand Prix" 1993




Branko Cikatic devine primul campion K-1. Până în ziua de azi ramâne cel mai vârstnic campion din circuitul K-1 şi a câştigă coroana la 38 de ani. Cea mai bună prestaţie după acest triumfător Grand Prix rămâne a fi semifinala din 1994, unde pierde în faţa lui Satake.

marți, 14 septembrie 2010

Gokokuji.Ultimul lăcaş a lui Oyama.


Unii îşi fac impresia greşită precum că în munţii Mitsumine (prefectura Saitama) se află mormântul lui Sosai Matsutatsu Oyama. De fapt acolo se află memorialul, acest loc nu a fost ales întâmplător, în imediata apropiere, munţii Kiyosumi, acolo unde Oyama în aprilie 1948 a plecat să se antreneze dea lungul a 18 luni, în plină singurătate, interesant este că în traducere Kiyosumi înseamnă „curat”, „a te curăţi”.
Mormântul maestrului se află în Tokio nu departe de vechiul şi noul Honbu IKO, în hramul Gokokuji.
Gokokuji a fost înfiinţat în 1960 de al 5-lea shogun Tokugava, Tsunaiosi în cinstea mamei sale.
Hramul era considerat cel mai important centru religios (budism,Shingon) şi este unul din cele mai vizitate lăcaşuri şi până în ziua de azi.
Go - apărare
Koku - ţară
Ji - hram budist.
Este important de menţionat că Gokokuji a rezistat bombardărilor americane, în timp ce majoritatea locurilor cu substrat istoric au fost ruinate.

















OSU !!!

Vladimir Klitschko vs. Samuel Peter



Lupta a luat sfârşit în runda a 10-a, Samuel Peter este trimis în knockout de către Vladimir.

Samuel Peter nici de data aceasta nu a putut să-şi ia revanşa, astfel înfrângerile continuă, aceasta este a treia înfrângere de la fraţii Klitschko.
Peter a început disputa într-o maniera agresivă, făcând presing, dar toate aceste încercări de a ataca erau blocate de klinchiurile repetate. Seria de lovituri precise aplicate de Vldadimir pe finalul rundei a 10-a şi-au spus cuvântul, "Coşmarul nigerian" estre trimis la podea.




joi, 9 septembrie 2010

Insomnia, înainte de competiţii

Deseori înaintea unui eveniment major, fie o competiţie sportivă, fie un examen ect. ne simţim vulnerabili, emoţionaţi, evenimentul încă nu s-a început, însă trec nişte fiori de parcă ne-am afla de acum pe tatami, la examene. Da sunt nişte emoţii hrănite de teamă, incertitudine, teamă de a nu face faţă, teamă de a fi înfrânt. Toate aceste suprapunându-se fac noaptea înainte de eveniment o adevarată luptă cu tine însuţi, cu propriile slăbiciuni, frică şi preţul acesteia - insomnia. Mulţi nu sunt conştienţi că toate aceste sunt alimentate de gândurile negative ce au bântuit pe parcursul a câtorva zile înaintea competiţiei. Din start ne-am programat mintea, gândurile cu idei sumbre: Că dacă, voi pierde, ce mă fac? Am pierdut deja campionatul din noiembrie, dacă se adaugă şi acest eşec, ce va fi cu mine mai departe? Vor veni, să mă vadă elevii pe care îi antrenez, prietena etc.


Aici se mai adaugă nemijlocit şi comportamentul greşit înainte de somn. Culmea este că înafară de încărcătura emoţională pe care o avem, ce este un lucru firesc, şi noi contribuim involuntar prin faptele noastre la o noapte fără somn. Spun asta, că am simţit-o pe propria piele, fac kyokushin de vreo 10 ani, particip cu regularitate la campionate de 2-3 ori pe an, ştiu ce înseamnă un campionat full-contact. Cât sacrificiu, dedicaţie, pînă la urmă îţi dai seama că cea mai importantă luptă de abia începe, lupta cu tine însuţi. Aşa s-a întâmplat că am insomnii ... cred că mă înţelegeţi.


Te-ai culcat în speranţa să adormi, să te debarasezi de toate gândurile pripite. Închizi ochii, te gândeşti la ceva plăcut, numeri în gînd, din zece în zece minute, îţi deschizi ochii, te uiţi la ceas (o tentaţie prostească) din teama că timpul se scurge, evenimentul se apropie, dar tu încă nu ai adormit. Ceva nu este în regulă, mintea este trează, de parcă fiecare secundă îţi picură în cap tu fiind martorul, începi să te vârcoleşti pe o parte, pe alta, îţi scufunzi capul sub perne în speranţa că această fantomă, “insomnia”, mă va lăsa în pace, începi să o cauţi, vrei să o sugrumi.. Cu cât te străduieşti să adormi cu atît sunt mai mici şansele. După jumătate de noapte de chinuri îţi vine să urli. 


Mai faci o tentativă: gata mă liniştesc, îmi controlez respiraţia, îmi ţintesc ceva în minte, închid strâns ochii, nu-i mai deshid. Totul în zadar.


Dimineaţa te trezeşti, epuizat mai mult psihic. Capacităţile fizce rămân la nivel, dar problema mai mult este psihologică, de parcă ţi-ai pierdut toată energia luptând cu insomnia. Se crează senzaţia că reflexele sunt perturbate,  nu sunt precise, de aici scade încrederea în propriile capacităţi - eşecul. Toate sunt legate în lanţ.
N-am lăsat în felul ăsta să decurgă lucrurile, am început să caut răspunsuri, în spatele acestor răspunsuri se ascunde o întreagă biologie.(ceas biologic, efectele cofeinei ect.). 


Vă îndemn să intraţi pe aici:  How to manage Insomnia and have a peaceful night




M-a consolidat informaţia potrivit căreia o noapte nedormită nu are nici o influientă asupra capacităţilor fizice, reacţia rămîne aceeaşi, forţa aceeaşi.


Până la urmă crede în succes, şi-l vei obţine! Nu te va împiedica nimic şi nimeni!


OSU !!!

marți, 7 septembrie 2010

10 Motive pentru a-ţi da copilul la Karate.


Crescându-ţi copilul în linişte, crezînd că tu părintele, îl educi, îi modelezi conştiinţa reieşind din propriile convingeri, nu-ţi dai seama, că de fapt este influienţat de imensa "peşteră" numită - media. Prin prizma aceasta s-a impus adânc în conştiinţa copiilor, şi cultura artelor marţiale. Sunt o sumedenie de filme, televiziuni care expun această idee în realitate. Din neglijenţa părinţilor sau din multe alte motive copiii devin dependenţi de tv, fie că urmaresc cartoon network, fox kids, show-ri pentru adulţi.
Media arată multe, lovituri cu piciorul, cu pumnii, grappling etc., dar multe dintre ele sunt greşite.Există o deosebire mare dintre ceea ce numim martial arts şi ce vedem în stradă, la telivizor. Din păcate acestora le lipseşte esenţialul filosofia şi traditia.

Vrem noi sau nu, copilului se transmite involuntar mesajul mai mult vizual, având un impact asupra mentalităţii şi educaţiei lui.



Întrebarea este: Care ar fi avantajele înscrierii copilului dumneavoastră într-o şcoală de arte marţiale tradiţionale?




Benificii fizice

Coordonarea - tehniciile predate în majoritatea sistemelor de arte marţiale sunt constituite din mişcări simple spre combinaţii complexe. Ele sunt accesibile copiilor indiferent de capacităţile cu care sunt înzestraţi. Însă procesul de practicare a lor prevede în mod inevitabil, o coordonare mai bună, echilibru şi graţie;
Flexibilitatea - este mult mai uşor de a dezvolta flexibilitatea de mic copil decât în adolescenţă;
Forţa - artele marţiale tradiţionale includ în sine două componente: cea tradiţională şi modernă, ce este un adaos calitativ la antrenamentele pentru dezvoltarea şi menţinerea forţei necesare, pentru a sprijini tehnici avansate;
Benificiile mentale - deşi, la prima vedere sar părea că se pune accentul mai mult pe aptitudini fizice, în realitate, adevăratul scop este - condition of mind.
Unele dintre acestea sunt:
Focus - artele marţiale te învaţă sa-ţi concentrezi atenţia la activitataţi mai importante.
Mulţi copii nu primesc această lecţie în activitatea lor de zi cu zi şi devin uşor distraşi.
Învăţarea devine o deprindere. Copiii care au modul lor de muncă, printr-un curriculum de arte marţiale, învaţă să înveţe. Nivelul de conştiinţă, individualitate de instruire, precum şi rezultatele vizibile, fac din aceasta un instrument de autocunoaştere.

Şi nu în ultimul rând disciplina, respectul, calmul.











OSU !!!

luni, 6 septembrie 2010

All American Open Championship

Pe 18 septembrie 2010 în New York, Manhattan va avea loc All American Open Championship.