100 man kumite.Shokei Matsui

OSU !!!

Gokokuji.Ultimul lăcaş a lui Oyama.

Unii îşi fac impresia greşită precum că în munţii Mitsumine (prefectura Saitama) se află mormântul lui Sosai Matsutatsu Oyama. De fapt acolo se află memorialul, acest loc nu a fost ales întâmplător, în imediata apropiere, munţii Kiyosumi, acolo unde Oyama în aprilie 1948 a plecat să se antreneze dea lungul a 18 luni, în plină singurătate, interesant este că în traducere Kiyosumi înseamnă „curat”, „a te curăţi”.

Mormântul maestrului se află în Tokio nu departe de vechiul şi noul Honbu IKO, în hramul Gokokuji.

Gokokuji a fost înfiinţat în 1960 de al 5-lea shogun Tokugava, Tsunaiosi în cinstea mamei sale.

Hramul era considerat cel mai important centru religios (budism,Shingon) şi este unul din cele mai vizitate lăcaşuri şi până în ziua de azi.

Go - apărare

Koku - ţară

Ji - hram budist.

Este important de menţionat că Gokokuji a rezistat bombardărilor americane, în timp ce majoritatea locurilor cu substrat istoric au fost ruinate.

















OSU !!!

Kyokushin World Tournament

Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptători ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat mondial ţinut în 1975 în Tokio a repurtat un succes extraordinar. Practicanţii altor stiluri veniţi la competiţie au fost aproape toţi eliminaţi în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizează în Ţara Soarelui Răsare un campionat mondial la care sunt invitaţi cei mai buni luptători din fiecare ţară unde se practică Kyokushin-ul. Şi simpla participare la un astfel de eveniment este o onoare pentru orice luptător din oricare parte a lumii.

La această competiţie mondială nu se admit diferenţe pe categorii de greutate, pe categorii de rase ect. Singura diferenţă dintre tine şi adversarii tăi poate fi gradul de pregătire, explozia,forţă şi nu în ultimul rînd spiritul neclintit acestea sunt atuurile intr-o competiţie de acest nivel. Deseori diferenţele care se atestă între adversari
( greutate,Înălţime,tehicitate) pot fi compensate cu aşa numitul spirit of „Akiramenai, un concept japonez ce semnifică „Niciodată nu te lăsa bătut”

Campionatul mondial este un test ultim a rezistenţei ,forţei şi tehnicii .Un campion mondial trebuie să treacă de opt lupte pentru a deveni cel mai bun din lume, într-o luptă fără compromis cu adversari de clasă europeană. Primele trei campionate mondiale au fost conduse de Japonezi, de fiecare dată aceştia clasîndu-se printre primii opt.Situaţia se va schimba la cel de-al 4-lea campionat mondial unde europenii şi australienii se vor impune cu victorii importante,Andy Hook pierzînd doar în marea finală a campionatului, de la Akiyoshi Matsui, după care la cel de-al şaptelea campionat vor triumfa brasilienii, Filho cîştigînd o finală contraversată de la Hajime Kazumi, deasemenea la acest campionat ruşii sau ridicat la cea mai înaltă treaptă din istorie locul trei, Pickunov trecînd de Glaube Feitosa. În 2003 la cel deal optulea mondial ruşii vor demonstra încă odată supremaţia clasînduse pe locul doi, Plekhanov ce va pierde de la explozivul Kiyama Hitoshi.Ultimul campionat mondial a pus punct triumfurilor japoneze,primele trei locuri fiind ocupate de Brasilia,Cehia,Armenia.

Începînd cu anul 1995 cea ce a însemnat un an după moartea lui Sosai Oyama al 6-lea campionat mondial se va petrece de două ori ca urmare a dezbinării în mai multe formaţiuni,fiecare avînd al lui campionat mondial cu rezonanţă proprie.

Este de ajuns să pierzi o luptă pentru a fi descalificat, un meci kyokushin este administrat de patru arbitri laterali şi unul central, cel central poate influienţa rezultatul meciului datorită faptului că îi aparţine ultimul cuvînt.
Este îndeajuns ca cineva din luptători sa fie depăşit de altul conform regulilor Knokdown pentru ca meciul să fie oprit imediat.
Prima fază a luptei durează 3 minute după care în cazul egalului se mai dă încă 2 minute,şi apoi iarăşi 2 min, maximum o luptă se poate prelungi cu două extra runde, şi dacă la finele celei de-a doua se înregistrează egalitate, rămîne la discreţia arbitrilor să decidă cinei cîştigătorul reişind din diferenţa de greutate sau tamishiwari.

Este important de menţionat cîteva momente ce ţin de regulile luptei kyokushin, nu se permit loviturile în faţă, în spate cu pumnii,klinchiurile.

Mai jos puteţi vedea finalele campionatelor mondiale începînd cu anul 1979 pînă la cel mai recent cel din 2007, urmărind toate aceste ramîi uimit cît de mult a progresat kyokushinul de-a lungul timpului şi cu cît potenţial enorm este înzestrat omul.

DATE NAME OF THE TOURNAMENT NUMBER OF VIEWERS NUMBER OF FIGHTER

RESULTS
COUNTRY COUNTRY
FLAG
November 1, 2, 3, 1975
Tokyo, Japan 1st World
Open Tournament 128 fighters
32 countries

1.-Katsuaki Sato Japan
2.-Hatsuo Royama Japan
3.-Joko Nimoniya Japan
4.-Daigo Oishi Japan
5.-Toshikazu Sato Japan
6.-Takashi Azuma Japan
7.-Charles W. Martin U.S.A
8.-Frank Clark U.S.A

November 23, 24, 25, 1979, Tokyo, Japan 2nd World
Open Tournament 187 Fighters
162 Countries

1.-Makoto Nakamura Japan
2.-Keiji Sanpei Japan
3.-Willie Williams USA
4.-Takashi Azuma Japan
5.-Howard Collin Great Britain
6.-Bernard Creton Great Britain
7.-Zeno Maxer Liechtenstein
8.-Koichi Kawabata Japan

Jan. 20, 21, 22, 1984, Tokyo, Japan 3rd World
Open Tournament 192 fighters.

1.-Makoto Nakamura Japan
2.-Keiji Sanpei Japan
3.-Akiyoshi Matsui Japan
4.-Ademir de Costa Brazil
5.-Yasuto Onishi Japan
6.-Nicholas Da Costa Great Britain
7.-Keizo Tahara Japan
8.-Dive Greaves Great Britain

November 6, 7, 8, 1987 Tokyo, Japan 4th World
Open Tournament 207 Fighters, 77 Countries

1-Akiyoshi Matsui Japan
2.-Andy Hug Switzerland
3.-Akira Masuda Japan
4.-Michael Thompson Great Britain
5.-Ademir Da Costa Brasil
6.-Horoki Kurosawa Japan
7.-Yasuhiro Shichinohe Japan
8.-Nicholas Da Costa Great Britain
Fighting Spirit Award :
Jeoffrey Cebekulu Angola
Technical Award :
Kenji Midori Japan
Tameshiwari Award :
Zbigniew Matacz Sweden

Nov. 2, 3, 4, 1991 Tokyo, Japan 5th World
Open Tournament 250 Fighters, 112 Countries

1.-Kenji Midori Japan
2.-Akira Masuda Japan
3.-Horoki Kurosawa Japan
4.-Jean Riviere Canada
5.-Kenji Yamaki Japan
6.-Yutaka Ishii Japan
7.-Yasuhiro Shichinohe Japan
8.-Johnny Kleyn Holland
Fighting Spirit Award :
Francisco Filho Brazil
Technical Award :
Michael Thompson Great Britain
Tameshiwari Award :
Kiyofumi Abe Japan

November 3, 4, 5, 1995, Tokyo, Japan 6th World
Open Tournament IKO 1 168 Fighters, 85 Countries

1.-Kenji Yamaki Japan
2.-Hajime Kazumi Japan
3.-Francisco Filho Brazil
4.-Garry O'Neill Australia
5.-Nicholas Pettas Denmark
6.-Hiroki Kurosawa Japan
7.-Luciano Basile Brasil
8.-Glaube Feitosa Brasil

February, 1996, Tokyo, Japan 6th World
Open Tournament
IKO 2

1.- Norichika Tsukamoto Japan
2.-Kunihiro Suzuki Japan
3.-Kou Tanikawa Japan
4.-Tsuyoshi Murase Japan
5.-Akira Masuda Japan
6.-Hiroyuki Miake Japan
7.-Okamoto Toru Japan
8.-Abiro kouji Japan

November 5, 6, 7, 1999, Tokyo, Japan 7th World
Open Tournament
IKO 1, 192 Fighters, 86 Countries

1.-Francisco Filho Brasil
2.-Hajime Kazumi Japan
3.-Alexander Pitchkounov Russia
4.-Glaube Feitosa Brasil
5.-Nicholas Pettas Denmark
6.-Yasuhiko Kimura Japan
7.-Ryuta Noji Japan
8.-Ryu Narushima Japan

December 4, 5, 1999,
Tokyo, Japan 7th World
Open Tournament
IKO 2

1.-Toru Okamoto Japan
2.-Muzaffer Bacak Germany
3.-Niiho Sotoshi Japan
4.-Koji Abiko Japan
5.-Suzuki Kunihiro Japan
6.-Ishihara Tadashi Japan
7.-Osaka Yuichiro Japan
8.-Victor Karasiuk Russia

November 25, 26, 2000 7th World
Open Tournament
IKO-3, 132 Fighters, 35 Countries

1.-Thorsten Donke Switzerland
2.-Bela Haszman Hungary
3.-Raoul Strikker Belgium
4.-Igor Struikhim Russia
5.-Alexande Sitnikov Russia
6.-Diego Beltran Canada
7.-Evgeny Pechenin Russia
8.-Kiko Miura Japan


November 1, 2, 3, 2003, Tokyo, Japan 8th World
Open Tournament
IKO 1, 240 Fighters, 63 Countries

1.-Hitoshi Kiyama Japan
2.-Sergey Plekhanov Russia
3.-Ewerton Teixeira Brasil
4.-Glaube Feitosa Brasil
5.-Lechi Kurbanov Russia
6.-Yasuhiko Kimura Japan
7.-Sergey Osipov Russia
8.-Hiroyuki Kidachi Japan
Fighting Spirit Award : Emil Kostov Bulgaria
Fighting Spirit Award : Hiroyuki Kidachi Japan
Technical Award : Masafumi Tagahara Japan
Tameshiwari Award : Sergey Plekhanov Russia

October 4, 5, 2003,
Tokyo, Japan
Length: 93 Minutes 8th World
Open Tournament
Shinkyokushin - IKO 2
128 Fighters,63 Countries

1.-Kunihiro Suzuki Japan
2.-Yuichiro Osaka Japan
3.-Takayuki Tsukakoshi Japan
4.-Valeri Dimitrov Bulgaria
5.-Francisco Jose Carpena Spain
6.-Muzaffer Bacak Germany
7.-Norichika Tsukamoto Japan
8.-Daniel Torok Hungary
Fighting Spirit Award : Kenji Maekawa Japan
Technical Award : Brian Jakobsen Denmark
Tameshawari Award : Olexey Kasatonov Ukraine
Tameshawari Award : Donatas Imbras Lithuania
Tameshawari Award : Maxim Shevchenko Russia












Al optulea campionat mondial
Kiyama vs. Texiera-semifinala
Kiyama vs. Plekhanov-finala





OSU !!!

Shinkyokushin

De la moartea lui Sosai Oyama în 1994 Organizaţia Internaţională de Karate (IKO) s-a divizat iniţial în două părţi IKO1 şi IKO2. Amândouă organizaţiile revendicau moştenirea Kyokushin Karate-ului apelând la justiţie. Judecătorii au decis că ultimul testament al lui Oyama a fost falsificat şi au dat câştig de cauză IKO2 ca moştenitoare legitimă.

Pe de altă parte numele de “Kyokushin”, logoul (kanji) si emblema (kanku) au fost înregistrate ca marca înregistrată de către IKO 1. Între timp multe alte organizaţii au apărut ca IKO 3 şi chiar IKO 4, acestea pe lângă celelalte organizaţii de kyokushin care deja existau încă pe când Oyama era in viaţă. În acest labirint de IKO-uri, organizaţia IKO 2 şi-a schimbat numele în World Karate Organization (WKO), adoptând un nou logo şi adăugând cuvântul Shin la Kyokushin rezultând „Shinkyokushin”, dorind prin aceasta să se deosebeasca de celelalte. Shin înseamna „nou”, ceea ce implică şi faptul că reprezintă şi un nou tip de organizaţie cu o conducere democratică şi alegeri o data la 4 ani. WKO Shinkyokushinkai îşi are centrul in Shinjuku la Centrul International Budo. Organizaţia are, numai în Japonia 35 de branch-uri, alături de încă 23 de dojo-uri independente, având în total un număr de 20.000 de membri în Japonia. În lume sunt recunoscute branch-uri într-un număr de 64 de ţări cu un total de 50.000 de membri.

Astfel se poate spune simplu că Karatele Kyokushin create de Oyama sunt urmarea experienţei sale din copilărie. Dorinţa lui Oyama de a atinge mereu noi ţinte pentru a-şi demonstra că este cel mai dur şi mai puternic, a dus la înfiinţarea celui mai dur şi mai consistent stil de Karate. În ciuda valorilor tradiţionale Kyokushinul a fost deschis pentru îmbunătaţiri şi modificări. Mas. Oyama şi-a deschis prima sală în 1953; începand cu 1955 şi-a numit stilul Oyama Ryu. În 1957, în ciuda antrenamentului dur totuşi avea 700 de membri. In 1959, Jon Blumimg, la acea vreme 5 Dan Judo, a început sa se antreneze cu Mas Oyama. De asemenea el a avut o mare influenţă în Oyama's Karate şi a devenit cel mai de seama reprezentant. Mas Oyama a zis: "găsiţi un luptător, care să-l facă pe Jon Bluming K.O. în luptă, şi îi voi da cei 8 Dan ai mei". În anii următori Oyama a invitat profesionişti din alte stiluri pentru a se antrena împreună. Dacă cu aceste ocazii tehnicile de luptă ale celorlalte stiluri erau de succes, erau transferate în programul de antrenament şi astfel in Karatele Kyokushin. Şi astăzi se mai practică acest lucru: o tehnică, care e de succes, e bună. O tehnică bună e preluată din Karate, Box, Judo. Membrii sălii lui Oyama luau lupta foarte în serios. Aproape că nu erau restricţii. Lupta însemnă lupta până la K.O. sau abandon.
Membrii Kyokushin preferă tehnicile şi mişcările line de apărare (tai sabaki). În majoritatea stilurilor de Karate se insistă ca elevii să inveţe lupta non contact. În contrast în Kyokushin Karate se practică lovituri precise. Cineva numeşte acest sistem de luptă cea mai realistă auto aparare.
În 1964 schimbă numele din Oyama Ryu in Kyokushikai (tradus "ultima întâlnire cu adevărul")

IKO 1 şi IKO 2

Kancho Shokei Matsui şi Kenji Midori, antrenament Masutatsu Oyama

Ca urmare a decesului lui Masutatsu Oyama, Organizaţia Internaţională de Kyokushin se divide în mai multe fracţiuni, dintre care cele mai renumite sunt IKO 1 şi IKO 2.
Preşedintele IKO 1, Kancho Shokei Matsui (President of the IKO Kyokushinkaikan) a fost unul din cei mai buni ucenici, numit mâna dreaptă a lui Masutatsu Oyama - fondatorul stihiei ce se numeşte Kyokushinkaikan.

Kancho Shokei Matsui

Este interesant de menţionat că el este unul dintre puţinii care a reuşit să depăşească testul "100 man kumite", unde trebuie să rezişti 100 de oponenţi într-un full-contact fără compromis, fiecare luptă durează două minute. Pe lângă aceasta devine campion mondial. În prezent este shihan având 8 DAN.

Shokei Matsui 100 man kumite

Kenji Midori este cel al doilea predecisor a lui Oyama care înfiinţează organizaţia IKO 2, un talent rar cu o tehnică formidabilă. În comparaţie cu Kancho Shokei Matsui, Midori trece testul 50 man fights. În 1991 uimeşte toată lumea câştigând titlul de campion mondial, numai cu o înălţime de 1,65 şi cântărind 70 kg. graţiei tehnicii ieşite din comun. Este recunoscut prin lovitura sa covârşitoare mawashi-geri jodan şi este deşinătorul centurei negre 6 DAN.

Kenji Midori

Mawashi-geri jodan de Kenji Midori

Din istoria Kyokushinkai

Acest stil a fost creat de Masutatsu Oyama, care a urmărit o creştere palpabilă a eficienţei luptei. Kyokushinkai implică un antrenament dur şi cere o condiţie fizică remarcabilă. Este declarat cel mai dur stil de karate.
Creatorul acestui stil, unul dintre cele mai puternice stiluri existente, cum s-a spus mai sus, este Masutatsu Oyama. S-a născut la 27 iulie 1923 într-un sat nu departe de Gunsan, în Corea de Sud. La o vârsta relativ tânără a fost trimis în Manciuirea, în sudul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui. La vârsta de nouă ani a început să studieze forma chineză sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean.
În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o şcoală militară şi a deveni pilot. Încercarea nu i-a reuşit însă, deoarece în perioada aceea viaţa în Japonia nu era tocmai uşoară, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund.
Oyama nu a renunţat însă la antrenamente. A început studiul boxului şi al judo-ului, iar o ocazie l-a adus pe sosai în dojo-ul lui Gichin Funakoshi de laUniversitatea Takushoku. La vârsta de 17 ani, progresul lui a fost incredibil, ajungând la centura neagră cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, când s-a înrolat în Armata Imperială, avea deja 4 dan. În această perioadă Oyama a întrerupt şi antrenamentele de judo.
Înfrângerea Japoniei şi perspectiva unei ocupaţii militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În această perioadă Oyama îl întâlneşte pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se trăgea şi sosai şi care era o autoritate în Japonia în Goju-Ryu. Maestrul era binecunoscut pentru forţa fizică şi tăria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama să îşi dedice viaţa artelor marţiale. Tot el a fost cel care l-a sfătuit pe Oyama să se retragă timp de trei ani în munţi pentru a-şi perfecţiona arta.
La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit peEiji Zoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viaţa şi aventurile celui mai faimos samurai japonez, Miyamoto Musashi. Romanul şi autorul au avut o influenţă covârşitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinantă, cea a samurailor şi într-un cod pe care îl va respecta toată viaţa,Bushido. La mai puţin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, în 1948, Oyama vizitează muntele Minobu din Prefectura Chiba, unde Musashi şi-a dezvoltat arta sabiei, cu intenţia de a petrece următorii trei ani în studiul artelor marţiale. Împreună cu el a urcat şi un elev de-al său, Yashiro, însă după şase luni, din cauza solitudinii şi a antrenamentelor dificile, acesta cedează psihic şi îl părăseşte pe Oyama. După mai bine de un an şi jumătate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anunţat pe Oyama că nu îl mai poate finanţa, astfel încât perioada de antrenament pe munte a luat sfârşit.
Câteva luni mai târziu, în 1947 Mas Oyama a câştigat primul Campionat Naţional de Arte Marţiale de după cel de-al Doilea Război Mondial. Nemulţumit de faptul că a trebuit sa renunţe la antremanentul pe munte, Oyama se decide să îşi dedice viaţa artelor marţiale şi reîncepe o perioadă de antrenament în care exersa 12 ore pe zi pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Tot în această perioada începe un studiu aprofundat al Zen-ului, pe care îl considera parte integrantă din Karate, ajungând să declare: „Karate este Zen”.
În 1950 Oyama a început o serie de demonstraţii menite a arăta lumii puterea Kyokushin-ului. Într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama va începe un turneu pe parcursul căruia a spart cărămizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar mai ales a înfruntat 47 de tauri cărora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reuşit să îi ucidă. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce să fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reuşit să îl rănească şi a petrecut şase luni în spital. În perioada aceasta, din cauza că majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a căpătat porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obişnuiau să spună despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamnă „o lovitura, moarte sigură”. Tot în această perioadă, Oyama l-a cunoscut pe shihan Jacques Săndulescu , românul cu care avea să fie prieten până la sfârşitul zilelor.
În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcelă din Mejiro,Tokio. În 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universităşii Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea lui nu mai puţin de 700 de elevi. Practicanţi ai altor stiluri obişnuiau să vina în acest dojo pentru sparring, iar Oyama şi elevii lui încercau să preia de la aceştia tehnici care se dovedeau folositoare în luptă. În felul acesta Kyokushinul a evoluat şi s-a dezvoltat în arta marţială care este astăzi.
În 1964, luptătorii de box thailandez îi provoacă pe japonezi la o întâlnire cu cinci dintre ei, iar Oyama acceptă. Trei dintre elevii lui câştigă în faţa thailandezilor şi astfel Oyama dovedeşte încă o dată supremaţia Kyokushin-ului. În acelaşi an se pun bazele cartierului general al Kyokushinkai Kan.
Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptători ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat mondial ţinut în 1975 în Tokio a repurtat un succes extraordinar. Practicanţii altor stiluri veniţi la competiţie au fost aproape toţi eliminaţi în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizează în Ţara Soarelui Răsare un campionat mondial la care sunt invitaţi cei mai buni luptători din fiecare ţară unde se practică Kyokushin-ul. Şi simpla participare la un astfel de eveniment este o onoare pentru orice luptător din oricare parte a lumii.
În 26 aprilie 1994 Masutatsu Oyama moare de cancer la plămâni. Ca urmare a decesului, Organizaţia Internaţională de Kyokushin se divide în mai multe fracţiuni.

text: wikipedia.org