Echipa Rusiei la kyokushin,ultima sută de metri

Aici sunt surprinse secvențe de antrenamente a sportivilor ruși, aceștia pregătinduse pentru campionatul mondial de kyokushin 2012. OSU !!!

Daniel Cormier va putea lupta pentru titlul UFC

Fightcard-ul UfC 146, poate fi numit cardul greilor, toate luptele fiind disputate la categoria grea. Cardul a provocat îndoieli și neînțelegeri din partea analiștiilor, existînd temeri că o astfel de selecție a meciurilor vor dezamăgi spectatorii, fanii. Din fericire acest lucru nu sa întîmplat. Toate duelurile sau încheiat în primele 2 runde, redîndu-i un dramatizm mai mult decît suficient. 
Junior Dos Santos și-a consolidat poziția în diviziune, dupa victoria convingătoare în fața lui Frank Mir, fostul campion Cain Velasquez în curînd ar putea pretinde la o revanșă cu Dos Santos mai ales după masacrul din fightcardul 146 contra lui Antonio Silva.

Să nu uităm ca victoria lui Daniel Cormier în fața lui Josh Barnett îl propulsează automat pe acesta în lista potențialilor concurenți pentru titlu UFC la categoria grea. Cormier în prezent deține centura de campion în Strikeforce.
Președintele UFC Dana White recunoaște ca ar prefera sa-l vada pe Cormier la categoria semi-grea, dar fenomenala victorie impotriva lui Barnett îl menține în rindul celor mai buni la categoria grea. Acesta la rîndul lui, menționează că nu poate merge la o clasă de greutate mai mică, din cauza unor probleme cu rinichii, din acest motiv nu a putut participa la Olimpiada din 2008, grappling.

Dar pînă la revenirea campionului în UFC va trebui să se recupereze după intervenția chirurgicala suferită la brațul drept, accidentînduse după disputa cu Barnett. «În cazul transferului său, și dacă el își exprimă dorința de a lupta pentru titlu de campion UFC,desigur va primi aceasta ocazie” a spus White ca raspuns la întrebarea, daca Cormier se va califica automat în lupta pentru titlu, chiar în prima sa disputa din circuitul UFC!

Exclusive fights of Valeri Dimitrov

Am selectat aici, cîteva lupte cu participarea lui Valeri Demitrov, cu adevărat exclusive, a-i cărui adversari sunt luptători cu renume: Muzaffer Bacak, Donatas Imbras, Kento Mori, Takayuki Tsukagoshi-ce le-am găsit întîmplător pe youtube.
Vă las să le urmăriți.

European Shinkyokushin Championship 2002, Openweight.
Valeri Dimitrov (BUL) - Donatas Imbras (LTU)


European Shinkyokushin Championship 2003, -80 kg Final.
Valeri Dimitrov (BUL) - Muzaffer Bacak (GER)





The 9th Shinkyokushin World Championship 2003, Openweight Semifinal.
Valeri Dimitrov (BUL) - Takayuki Tsukagoshi (JPN)



The 4th Fukuoka Prefecture Championship 2001, Openweight, Semifinal.
Valeri Dimitrov (BUL) - Mori Kenta (JPN)

Strongest Privat Kyokushin Competition

OSU !!!

Cele 5 lupte a lui Roman Nesterenko

Vă prezentam aici luptele de la campionatul Absolut a Rusiei 2010, contînd pentru participarea la mondialul din 2011 a unuia din cei mai cotaţi luptatori shinkyokushin Roman Nesterenko. Multipliu campion a Rusiei, campionul Europei. Cea mai buna prestaţie, locul 1 la cupa mondiala de kyokushin din Sanktpetersburg din 2009, categoria 80-90 kg.

Lyoto Machida - samuraiul secolului XXI în MMA

Este vorba despre omul care a adus MMA pe un nou făgaş. Se poate spune că într-o oarecare măsură a revoluţionat acest sport. Acolo unde nimeni nu mai credea să vadă ceva nou, o lume condusă totalmente de muai-thai, box, jui-jitsu. Lyoto demonstează cât de efective sunt artele marţiale în mâinele celor pricepuţi. La început îi desconsiderau stilul, dar după ce a lăsat în urmă sa luptărori de top, experţi în muai-thai, box, grapling, începe să fie respectat.
Pe parcursul tuturor luptelor predomină tehnicul, şi spiritul neclintit a lui Machida.


Lyoto „The Dragon” Machida s-a născut în „El Salvador” după care se mută la Belen, unde trăieşte şi se antrenează până în ziua de azi. El este cel deal treilea fiu a maestrului Shotokan Yoshizo Machida, este important de menţionat că mai are patru feciori: Takeo, Shinzo, Lyoto,Kenzo. Numai fiul cel mai mic nu a mers pe urmele tatălui său, optând pentru profesia de reporter.Ceilalţi sau dedicat trup şi suflet artelor marţiale, pe parcurs înregistrând succese remarcabile. Dar starul rămâne a fi Lyoto, ce nu este de mirare, fiind născut într-o mafilie cu tradiţie de zeci de ani în Karate. De mic copil începu să însuşească elementele de bază sub îndrumarea tatălui sau. La 13 ani avea deja 10 ani de practică, din mâinele tatălui primeşte centura neagră. În acest răstimp este interesat şi de alte stiluri, astfel la vârsta de 12 ani îşi îndreptă atenţia spre sumo, succesele nu întârzie să apară, locul 2 la campionatul brazilian de sumo, categoria 115 kg. Pe vremea ceea jiu-jitsu se bucură de o popularitate nemaipomenită în Brazilia şi Lyoto, nu ezită a o lua la înarmare, sub călăuzirea maeştrilor Alekselya Cruz şi Kahu Carlos. Când avea 15 ani îi este consfinţit titlul de onoare, apărătorul familiei.


Shinzo: Putea bate fundu oricui, nici nu aveau timp să înţeleagă ce se întâmplă cu ei, astfel impunea frica şi respectul.


Pentru a-l înţelege pe Lyoto ca luptător în toată complexitatea sa, trebuie să se apeleze la surse şi anume, persoana care în mare măsură a contribuit la devenirea sa, şi anume tatăl său.


Condus de setea autodeterminării, setea de noi provocări, La 21 de ani Yoshizo Machida decide să se mute în Brazilia, luând cu el ceva haine de schimb, trei expresii în portugheză, şi o enormă dorinţă de a raspândi învăţăturile Shotokan Karate. Aşa cum proceda mentorul său, maestrul Masashiko Tanaka, triplu campion mondial. Cu ajutorul diasporei Japoneze Yoshizo petrece un an câştigându-şi existenţa într-o companie de inginerie şi după expirarea contractului, maestrul cu 7 dan decide să ia parte la turneul de Karate din Brasilia. El devine câştigător, şi este invitat în Bahia, pentru a deschide o academie de arte marţiale ce îi poartă numele, acolo o întâlneşte pe viitoarea soţie, Dona Ana Claudio Carvalio cu care a crescut 4 copii. În 1980 Lyoto se intoarce înapoi la Belem, unde va deschide propria academie într-o casă cu două etaje, situată in inima oraşului.


Yoshizo: Sunt de statură mică, totdeauna trebuia să lupt cu cei care mă depăşeau în dimensiuni, atuul meu era viteza ce era o pedică pentru ei de a-şi folosi avantajele.


Yoshizo îi impunea să concureze unul cu altul, şi ei nu ezitau să participe la diverse turnee.


Lyoto: Tatăl meu îmi spunea mereu că un samurai este întotdeauna singur, şi întotdeauna ne-a învăţat să luptăm pentru noi înşine.




Timpul trece, Lyoto adună experienţă şi este dornic să-şi încerce puterile. Chiar de mic copil văzând primele lupte în UFC, rămâne tentat de ideia de a intra în octagon, singur unu la unu cu frica, cu propriile slăbiciuni.


Shinzo: Lyoto a vrut să lupte pentru prima dată când avea doar 17 ani, tatăl nu i-a permis spunându-i că sunt nişte lupte criminale, în cele din urmă conghid la ceea când va termina facultatea va putea face orice.
În familia lui Machida, cel puternic ia decizia, cel înţelept se conformează ei, în felul acesta nu-i rămânea decât să-şi absolvesacă facultatea de Educaşie Fizică a Universităţii din Para, devenind liber începu să demonstreze lumii eficacitatea stilului tatălui său. Astfel a început calea spre MMA.

Încă din anii de şcoală este prezentat lui Antonio Inoki specialist în wrestling, şi acesta îl ea sub tutela sa. Machida îşi înbunătăţeşte nivelul de muai-thy aflându-se în Thailanda. El este ajutat de Inoki ca acesta să se alăture participanţilor diverselor activităţi competiţionale, inclusiv New Japan prowreslings Ultimate Crush ce a avut loc pe 2 mai 2003, în care îl învinge pe Kengo Watanabe. În afară de asta, mai apare şi la alte competiţii recomandate de Inoki, Jungle Fight în Brasilia, unde îl înfrânge pe viitorul premiant a Ultimate Fighter Stephan Bonner şi Inoki Bom-ba-ye 2003 în care este învins viitorul campion UFC, Rich Franklin. De asemenea a avut o prestaţie notabilă în K-1 (formatul MMA), luptători de top ca Macdonolds, Sam Greco cedează în faţa lui Machida. În ultima sa lupta din K-1 K-1 Heroes îl cîştigă la decizia unanimă a arbitrilor pe actualul campion UFC lightweight, B.J. Pena. În karate a fost de două ori campion a Braziliei, şi al doilea la Campionatul Americii.

Visul de a cuceri centura de campion la cea mai prestigioasă organizaţie MMA din lume este aproape ca niciodată. Primele două dispute în UFC au fost împotriva lui Sam Hoger, UFC 67 şi David Heath, UFC 70. Ambele au fost cucerite la decizia arbitrilor. Următorul apel de la UFC 76 contra veteranului Pride Kazushiro Nakamura şi acesta înfrânt la decizia arbitrilor. Nici unul dintre adversari nu au putut face faţă stilulul imprevizibil a lui Machida. Au fost momente când runde întregi adversarii nu puteau să aplice măcar o lovitură. Stilul nestandart, posturile, timingul, viteza au devenit un obstacol insurmontabil pentru toţi cei care il întâlnesc în luptă.


Lyoto Machida: M-am antrenat cu cele mai bune echipe, cu cei mai buni antrenori, partenerii de sparing din întreaga lume şi în cele din urmă, am realizat că arma pe care o tot căutam se află la propria familie numita - Machida Karate.


În ciuda dominaţiei totale asupra adversarilor săi rămâne a fi un luptător contraversat. Mulţi au considerat stilul său plictisitor, maniera de luptă - calculată, în timp ce alţii îl consideră un tactician genial.


Yoshizo recunoaşte că stilul lui Lyoto este foarte diferit de al său: Lyoto dezvoltă un stil care merge de la apărare, care este foarte important în MMA, nu este o coincidenţă faptul că atacurile adversarilor săi rareori îş-i ating ţinta. Am avut multe convergenţe spunându-i că nu trebuie să dea nici un punct adversarului, trebuie să obţină victoria în cel mai puţin timp posibil.


La UFC 79, luptă împotriva judokanului Romean Sokodzhu Thiery. Machida - învingător.
Următoarea dispută a fost cea de la UFC 84, contra fostului campion în categoria free Tito Ortiz, acesta încercând să facă faţă presingului lui Machida, dar nu-i reuşeşte. În runda a treia Tito Ortiz cade victimă loviturii nimicitoare cu genunchiul, căzând la podea Lyoto se avântă peste el grabindu-se să-l termine, riscând enorm. Lupta se încheie cu scorul de 30 - 27 - Machida.


Este uimitor faptul ca el atinge rezultate excelente chiar şi fără o pregătire fizică serioasă. Pentru a se califica în lupta pentru titlu este nevoie să treacă de Thiago Silva, şi îi reuşeşte, trimiţându-l în knockout. Şi acum marea provocare, Lyoto faţă în faţă cu Rashad Evans - sportiv redutabil, care nu cunoscuse până acum pierderi - ( 0 loss). bătălia pentru titlu de campion. 8 min. 57 de sec. - atât îi trebuia pentru a trimite în knokcout un campion UFC de talia lui Rashad Evans.


La moment statistica luptelor include 16 victorii şi o înfrângere, din ultima sa dispută cu un alt brazilian celebru, Mauricio "Shogun".



autorul - Andrew Tsarkov
traducerea - Gandrix
OSU !!!

George Saint Pierre. Drumul parcurs spre MMA

George Saint Pierre este un sportiv care progresează cu fiecare luptă. Din luptă în luptă vedem un nou "model", mai performant, un salt calitativ atât pe plan fizic cât şi tehnic. Are tot timpul ce contrapune adversarului său. Fiecare înfrângere înseamnă o nouă etapă. A avut două înfrângeri care ulterior au fost revanşate. Datorită talentului înnăscut şi efortului suprauman depus la antrenamente, GSP a ajuns la un nivel de neîntrectut pentru alţii. Victoriile sale sunt incontestabile, domină pe parcursul tuturor rundelor, nelăsând nici o şansă oponenţilor. În rare cazuri rămâne satisfăcut de prestaţia sa, chiar în lupta împotriva lui Dan Herdy. 
"Nu mi-a plăcut, am câştigat, dar am putut să fac mai mult, de aceia nu sunt multumit. Vreau ca victoriile să fie indiscutabile"

,,Copilul de aur MMA" - cum este supranumit. Înafară de cariera fenomenala în MMA, implicit UFC, GPS este personajul pozitiv şi în viaţa de zi cu zi, aidoma unui erou din poveste care se confruntă cu răul, şi de fiecare dată iese învingător. Este de menţionat că niciodată nu se supraapreciază în raport cu adversarii care adesea obişnuiesc să se împroaşte cu cuvinte neghioabe, răfuind-use. Este un exemplu pentru ceilalţi.


Copilăria lui GSP a fost una grea. S-a născut pe 19 mai 1981 în Sint Isidor, şcoala se afla într-o zonă bântuită de criminal, de multe ori era jefuit de către colegi. Într-o zi hotărăşte să pună punct fărădelegilor, înscriind-use la kyokushinkai, stilul care i-a pus bazele, formând-ul ca luptător redutabil.


"Kyokushinkai-ul m-a disciplinat, m-a învăţat să gândesc, să anticipez lupta".

După moartea antrenorului său GPS îşi mai preia în arsenalul său jiu-jitsu, box, muy-thai. Până la cariera sa de luptător profesionist MMA, a lucrat paznic într-un night club, trebuia să-şi achite învăţătura. Înainte de disputa cu B.J.Penn, UFC-58, s-a antrenat cu Renzo Garcie, jiu-jitsu-academy în New-York. Pe 21 iulie 2006 obţine centura cafenie la jiu-jitsu de la nimeni altul ca Garcie. În prezent este deţinătorul centurii negre.



Recent a început să se antreneze cu Rashad Evans, Nathan Marquardt, Keith Jardine în academia lui Jackson "Submmision Fighting" din New-Mexico. GPS mai este antrenat de Kru Piul Urse specialist în Muy-thy, sala Watt din New-York.

L-au inspirat mult luptele lui Garcie din 1991 UFC-1, în mare măsură aceasta la determinat să lupte în octagon. Debutează pentru prima dată ca profesionist contra lui Ivan Menjiver - duelul se termină cu knockout în prima rundă. Următoarele patru lupte au avut aceeaşi soartă, două din ele s-au terminat cu "armbar" două - knockout.  Urmează debutul în octagon ce a avut loc pe 31 ianuarie 2004 la UFC-46, unde îl învinge pe Kara Parysian "geniul judo" la decizia unanimă a arbitrilor, şirul reuşitelor continua, UFC 48 contra Jay Hieron minutul 1.42.  În lupta pentru titlul de campion a organizaţiei UFC-50, îl v-a întâlni pe Matt Hughes, aici se înregistrează primul eşec dn cariera sa. La UFC-52 într-o încăierare pe viaţă şi pe moarte este învins Jasin Miller, cu 4 luni mai târziu un nou triumf, în faţa lui Frank Trigg, guiletina în prima rundă. La UFC 56, GPS îl va întâlni pe viitorul campion lightweight Sean Shrek, seria nimicitoare cu mâinele şi coatele pe finalul rundei a doua îşi spun cuvântul, în cele din urmă acesta capitulează.


Cea mai dificilă luptă din carieră a fost la cea de a 58-a ediţie UFC contra ex-campionului B.J Penn, rezultatul a fost dat în favoarea lui GPS la decizia arbitrilor.


Trecând cu success de toate barierile, începe să se contureaze drumul spre titlul de campion, acum ca niciodată visul poate deveni realitate, dar numai dacă trece iarăşi de Matt Hughes pentru a-şi adjudeca dreptul de a lupta pentru titlul de cel mai bun din categoria lightweight. Lupta se desfăşoară sub dominarea covârşitoare a lui GSP, în minutul 2 campionul este trimis la podea.Rezultatul următoarei dispute şochează prin impreviziabilitatea sa, GPS - pierde lupta accidental de la Matt Serra. Revanşa a avut loc pe 19 aprilie 2008 în care s-a întâmplat ceia ce era şi firesc, centura de campion revine din nou în mâinele celui mai putrenic, GPS. Dea lungul a două runde el a demonstrat tuturor fanilor, criticilor, însuşi lui Matt Serra cine este campion cu adevărat. Bătalia a luat sfârşit in parter, GPS bombardîndu-l cu lovituri de genunchi în abdomen, Serra nu mai este în stare să continue...



Scopul este atins, însă conştientizează preţul enorm pe care l-a plătit pentru a ajunge sus, şi cât de uşor poţi să cazi, să-ţi pierzi titlul, deoarece divizia în care se luptă este considerată de-a dreptul cea mai puternică din UFC, sunt o mulţime de luptători de top şi nimeni din ei nu sunt dispuşi să cedeze.Unul din aceştia este Jon Fitch, următorul adversar. La acel moment avea deja 16 victorii. Jon Fitch - face parte din aşa numita categorie "noii luptători ai MMA" un luptător universal.
Special pentru aceasta întâlnire GPS pleacă în Brazilia la antrenemente, pentru a-şi perfecţiona tehnicile de parter Jiu-jitsu. În data de 8 august 2008 am fost martorii a celor 5 runde de măcel, 5 runde de pressing total a lui George, pe alocuri ţi se părea că nu mai are sens să continuie, fiind călcat în picioare, este de menţionat dârzenia, spiritul neclintit de care a dat dovadă Jon Fitch. 



"Am încercat să-mi adjudec victoria cât mai repede posibil, însă nu-l putea opri nimeni, asemenea unui Terminator".



GPS demonstreaza încă odată supremaţia în faţa neastâmpăratului B.J Penn, dorind cu orice preţ să ia revanşa, după înfrângerea de acum 3 ani, primele patru runde s-au petrecut sub dictarea lui GSP, nelăsîndu-i nici o şansă, la a 5-a rundă este oprit de propria echipă.

"Încerc să nu risc, de fiecare dată când intru în octagon, conştientizez că viaţa e în pericol, pentru mine e important să aplic lovituri, nepermiţândui să mă lovească, niciodată nu fac din aceasta un joc al hazardului".



"Evit riscurile, nu mă arunc cu lovituri la întâmplare, încerc să-mi controlez mişcările, explodînd cu lovituri precise, pe neaşteptate".


"Sunt campion nu pentru că sunt cel mai rapid, cel mai bun în parter, cel mai tehnic, sunt campion pentru că mă lupt cu cap".


"Pentru a reuşi, trebuie să te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi cunoşti adversarul, punctele slabe facându-ţi un plan, reieşind din asta. De fiecare dată analizez pe cei care trebuie s-ăi confrunt. Acesata îmi oferă un avantaj psihologic cât şi fizic, pot să manipulez".



Cea din urmă luptă disputată a însemnat şi ultima tentativă de a-i lua centura de campion, care a eşuat, Dan Hardy este învins.

- pe finalul carierei, aş vrea să fiu antrenor sau profesor, îmi plac copiii;

- deocamdată, nu am de gând să întemeiez o familie, dorm nopţile îmbrăţişându-mă cu centura de campion;

- apare în filme, reclame;
- adoră Montreal-ul cu diversitatea climaterică, vara - plajă, iarna - hockei;
- vorbeşte cu un accent, îţi vine să râzi, posedă engleza, e uşor de înţeles;



Statistica luptelor: 20-2-0

OSU !!!

Kyokushin Beauty - Shizuka Murakami

Shizuka Murakami
ORGANIZATION: International Karate Organization Kyokushinkaikan
HEIGHT: 4 feet 11 inches (149cm)
WEIGHT: 99lbs (45kg)
DATE OF BIRTH February 5, 1987
PLACE OF BIRTH Japan

Tournament History:
2005 1st - Defeating Megumi Tachibana in Final
2005/9/27 Tenku - Loss to Shiori Arima(Kyokushin) *Rule - Kyokushin
2004/8/29 7th Kyokushinsai - 3rd (Winner: Natsumi Iwai)
2004 10th Juniors(Highschool Japan) - 2nd - Loss to Megumi Tachibana
2003 9th Juniors(Highschool Japan) 2nd - Loss to Ito

Deobcei unei femei îi sunt caracteristice calităţi feminine: frumuseţe, romantism, gingăşie etc.
Dacă am vorbi despre calităţile femeii sportive am mai descoperi şi altele: dibăcie, rezistenţă, iscusinţă,
deseori agresivitate, duritatea nu înfrumuseţează o femeie, fiind calităţi bărbăteşti, dar în cazul "pisicii agresive" Shizuka Murakami toate aceste calităţi se împletesc armonios, redându-i un farmec deosebit.


Îşi începe antrenamentele în Kobe Sohobu dojo împreună cu fratele său, care era şi antrenor în dojul respectiv. A avut succese însemnate la juniori după care a continuat şi la seniori graţie iscusinţei, agresivităţii, tehnicii ieşite din comun. Titlurile pe care le-a cucerit:
" Kobe,s Cup", "Osaka,s Cup, "Daibutsu Cup.



OSU !!!

Russian kyokushin fighters in action

Spre atenţia dumneavoastră vă prezentăm cei mai buni fighteri ruşi, luptînd între ei la cele mai puternice campionate din Rusia. Urmărind luptele îţi dai seama cît de dură este selecţia acolo, de aici şi succesele remarcabile de care dau dovadă la cele mai prestigioase campionate internaţionale.

Campionatul absolut a Rusiei









super fight

OSU !!!

Arthur Hovhannisian ( Артур Оганесян )

locul 3 la campionatul mondial

Popularitatea sa a trecut demult graniţele micuţei sale ţări Armenia mai apoi chiar şi a Rusiei, devenind unul din principalii antrenori ai Japoniei, fiind primul străin din istoria kyokushinkai onorat cu prestigioasa distincţie antrenor Honbu.

Este important de menţionat că de-a lungul carierei sale sportive a mai practicat şi înotul 8 ani,

4 ani boxul.

Îşi începe cariera în kyokushin din 1990, în patria sa natală Armenia sub conducerea lui sensei Karen Manukean. În perioada ceia oraşul era dstrus complet de război, Armenia se află în stare de asediu, în ciuda acestui fapt necruţător Hovannisian nici pentru o zi nu a lăsat antrenamentele, a îndurat toate greutăţile ba din contra aceasta făcîndu-l mai puternic. Îl citez "Ne antrenam intr-o sală total lipsită de condiţii ( electricitate,apă,căldură ) podeaua sălii era acoperita cu un strat de gheaţă ce se topea la finele antrnamentului din cauza căldurii degajate de corpurile noastre, după care ne flioşcăiam prin apă, nu ne putea opri nimeni din calea noastră"

Blocada din Armenia pentru 3 ani la separat de antrenorul său, chiar şi de lumea kyokushin, nu putea da examene, nu putea progresa, fiind izolat de lumea înconjurătoare.

Din 1993 este primit în prestigiosul club "Busido" din Rusia, format din campioni europeni, în viitor premianţi ai campionatelor lumii. Aici dă examene peste fiecare 3 luni, în scurt timp ajungînd la centura neagră. În perioada anului 1995 participă la 6 turnamente în care de fiecare dată iese învingător.

În 1997 cîştigă cupa Europei trecînd în finală de viitorul triplu campion mondial la K-1 Sammy Schilt. În 2000 este încurajat de clubul său Busido să înfrunte una din cele mai grele teste, 30 de lupte consecutive a cîte 2 minute fiecare, adversarii fiind de talie europeană, din păcate este oprit la al 28-lea la discreţia medicului, nemaiputînd continua din cauza multiplelor traume, astfel bate recordul Rusiei.

La al optulea campionat mondial din Tokio 2003 se situează printre primii 8 cei mai buni. Datorită acestui fapt în 2004 este invitat în Japonia pentru a participa în formatul K-1 unde apără cu succes culuoariile kyokushin, ieşind şi de data aceasta învingător. Din 2005 îş-i schimbă organizaţia, plecînd în Japonia acolo unde a rîvnit toată viaţa. Sub egida noului club japonez se pregăteşte pentru al nouălea campionat mondial în care este unul din favoriţii principali spre a căştiga trofeul, în ultimă instanţă va ridica cea mai înaltă treaptă din viaţa sa locul trei. Această victorie îi va schimba pentru totdeauna viaţa, i se decerenează titlul onorific antrenor principal a Honbu, devine oaspete de onoare la orice competiţie de talie mondială.

ultimate test 100 man-kumite

În ţara soarelui răsare trece peste cea mai mare provocare din cariera de luptător, infernalul test ce se intitulează "ultimate test 100 man kumite" 100 de lupte a căte 2 minue în care trebuie să rezişti pînă la urmă, astfel şi-a pecetluit numele în istoria kyokushin kai kan karate.

"Da într-adevăr mi-a fost greu, dar pînă la urmă rămîn în amintire doar momentele de graţie, faptul că astăzi mă aflu aici în Japonia demonstrează ca nu în zadar am străbătut această cale.
Munceşte din greu, depune suflet în ceia ce faci, şi neaparat vei izbuti "

Alejandro Navarro şi Valeri Dimitrov Tribute

Astăzi ne vom familiariza cu prestaţiile lui Alejandro Navarro IKO 1 şi Valeri Dimitrov IKO 2 la campionatele europene din 2008, 2009, categoria 90kg.

Ambii sunt multipli campioni europeni,ambii intră în 8 cei mai buni luptători kyokushin la ora actuală. Aceşti luptători sau impus in lumea artelor marţiale graţie spiritului de neclintit,tehnicii impecabile. Într-o oarecare măsură au contribuit la dezvoltarea stilului kyokushin, ba chiar au produs o revoluţie în felul cum luptă, în felul cum înving, fiecare sa impus prin originalitatea sa. Uitîndu-te la ei rămîi frapat de explozia, precizia, forţa cu care sînt dotaţi, spre care au rîvnit ani şi ani … Îi învidiez cu ce uşurinţă şi claritate cuceresc titlurile europene.

Valeri Dimitrov

Valeri Dimitrov cîştigă cu regularitae campionatele europene a carei gazdă este Plovdiv, Bulgaria. Aceasta devenind o normă pentru el. Practic este de neîfrînt la campionatele europene excepţie făcînd doar campiponatul din 2003 in care pierduse în finală de la experimentatul Muzaffer Bacak acesta ulterior ocupase locul doi la al şeptelea campionat mondial din Tokio. În 2003 la al optulea Campionat Mondial surprinde pe toţi, chiar şi pe campionul mondial Tsukamoto învingîndu-l in ¼ de finală. La campionatul mondial din Tokio 2007 ocupă locul 3, trecînd de Roman Nesterenko.

Valeri Dimitrov
ORGANIZATION: IKO-2/WKO/Shinkyokushin (Midori Group)
HEIGHT: 6 feet 1 inches (185cm)
WEIGHT: 187lbs (85kg)
DATE OF BIRTH: October 24, 1981
PLACE OF BIRTH: Bulgaria
DOJO HOMEPAGE: Askk Trakia

Tournament History:
European Championships 2008 (IKO-2) - 1st Place HW (Defeated Mindaugas Pavilionis)
9th World Open Tournament 2007 (IKO-2) - 3rd Place (Lost to Takayuki Tsukakoshi/Defeated Roman Nesterenko)
8th World Open Tournament 2003 (IKO-2) - 4th Place (Lost to Yuichiro Osaka/Lost to Takayuki Tsukakoshi)
European Championships 2007 (IKO-2) - 1st Place HW (Defeated Eduard Janoashvili)
European Championships 2006 (IKO-2) – 1st Place HW (Defeated Darius Gudauskas)
European Championships 2005 (IKO-2) – 1st Place HW (Defeated Mindaugas Pavilionis)
European Championships 2003 (IKO-2) – 2nd Place MW (Lost to Muzaffer Bacak)
European Championships 2001 (IKO-2) – 1st Place MW (Defeated Francisco Carpena)
European Open Weight Championships 2002 (IKO-2) – 1st Place (Defeated Brian Jakobssen)
3rd World Cup 2005 (IKO-2) - 1st Place (Defeated Alexei Leonov)
Bulgarian Championships 2006 (IKO-2) - 1st Place
Bulgarian Championships 2003 (IKO-2) - 1st Place
Bulgarian Championships 2002 (IKO-2) - 1st Place
Bulgarian Championships 2001 (IKO-2) - 1st Place
Bulgarian Championships 2000 (IKO-2) - 1st Place
Bulgarian Championships 1999 (IKO-2) - 2nd Place

Alejandro Navarro

Un reprezentant de seamă a Iko-1, un luptător redudabil cu o explozie de invidiat, un technician impresionant. A parcurs o cale împletită şi cu înfrîngeri şi cu victorii dealtfel asta şi este moneda cu care trebuie să plătească un adevarat campion, numai prin înfrîngeri devii mai tare, mai experimentat. Pînă la urmă ceea ce nu te omoară te ridică. Şi cei care au mers pas în pas cu el, adversari de la care în ultimă instanţă a smuls victoria sunt renumiţii Lucian Gogonel, Krysztof Habraszka, Stilian Petrov… Părerea mea este că acest luptător şi-a atins apogeul după campionatul mondial din 2007, ajungînd în primii 8 din cei mai buni, acest parcurs la călit spiritual cît şi fizic. Aici el uimeşte o Japonie întreagă eliminîndul pe campionul de la All Japan - Kentaro Tanaka. În 2008 Spania găzduieşte Campionatul European in care Navarro se impune cu victoria trimiţîndu-l in knockdown pe Lucian Gogonel. Alejandro Navarro iţ-i creează impresia că potenţialul cu care este înzestrat ar putea atinge absolutul.

Alejandro Navarro
ORGANIZATION: International Karate Organization Kyokushinkaikan
HEIGHT: 5 feet 11 inches (180cm)
WEIGHT: 198lbs (90kg)
DATE OF BIRTH: September 15th, 1976
PLACE OF BIRTH: Spain
DOJO HOMEPAGE:

Tournament History:
9th World Open Tournament 2007 (IKO-1) - 6th Place
8th World Open Tournament 2003 (IKO-1) - Lost in 3rd Round (Defeated by Hisashi Noka - Lost on poor G. Ichi?)
7th European Openweight Championships 2007 (IKO-1) - 1st Place (Defeated Lucien Gogonel)
6th European Openweight Championships 2006 (IKO-1) - 1st Place (Defeated Piotr Banasik)
5th European Openweight Championships 2005 (IKO-1) - 2nd Place (Lost to Krysztof Habraszka)
4th European Openweight Championships 2004 (IKO-1) - 5th Place
2nd European Openweight Championships 2002 (IKO-1) - 5th Place
European Championships 2007 (IKO-1) - 3rd Place (Lost to/Defeated Olexiy Pryhhdko)
European Championships 2006 (IKO-1) - 3rd Place (Lost to/Defeated Olexiy Pryhhdko)
European Championships 2005 (IKO-1) - 3rd Place (Lost to/Defeated Eduard Wallmen)
10th Russian Openweight Champ's 2004 (IKO 1) - Last 32 (Lost to Peplov)
21st All Japan Weight Tournament 2004* (IKO-1) – Last 8
Polish Champion (IKO 1) - 02
French Open Champion (IKO 1) - 05**
Spanish Openweight Champion (IKO 1) - 05, 06
Spanish Open Champion (IKO 1) - 04*, 05*
3rd - 01
Spanish Open Champion (IKO 3) - 03
Spanish Open (IKO 2) - 2nd - 03, 3rd – 01