KATA

OSU !!!

KYOKUSHIN

OSU !!!

Brock Lesnar vs Cain Velasquez, who is the king of UFC?

Vitali Klitschko şi-a apărat titlul de campion

Vitali Klitschko şi-a apărat titlul de campion mondial la box profesioinist în versiunea WBS, într-un duel de 12 runde care a avut loc la Hamburg (Gremania). Shannon Briggs a fost zdrobit de loviturile devastatoare a lui Klitschko, acesta nefiind în stare nicidecum să se apropie, ţinut la distantă şi ţintit cu lovituri precise. Vitali nu a lăsat nici o şansă adversarului şi a câştigat cu scorul de: 

1. 120-105
2. 120-107
3. 120-107

Cele mai sexy femei din UFC

Visul bărbaţilor s-a împlinit. Superba Arianny Celeste, fata ringului în UFC, a pozat în Playboy! Deşi numărul respectiv al revistei nu a apărut, pozele au ajuns pe internet! 
Vezi aici pozele
Numărul din noiembrie al revistei Playboy o are ca vedetă pe frumoasa de 24 de ani din UFC, Arianny Celeste! După multe apariţii în reviste precum Maxim, FHM sau Sports Illustrated, bruneta născută în Las Vegas a pozat şi în Playboy! Arianny Celeste este fata ringului în UFC din 2006. Arianny nu a fost deloc fericită că pozele au apărut pe internet. Ea a scris pe Twitter că va da în judecată site-ul care a publicat pozele


NO COMMENT


Arianny Celeste

Gina Carano

Două surori fac un turneu la lupte, ca să-şi găsească viitorul soţ!

Două surori specialiste in Kung-Fu, vor organiza un festival de 3 zile la diferite lupte, ca să-şi găsească viitorul soţ! Vezi de ce organizează festivalul şi care vor fi probele.

Surorile Xiao Lin şi Yin vor organiza un turneu de 3 zile in sud- estul Chinei, iar câştigătorul va putea să o ceară în căsătorie pe una din ele.


În prima zi, competitorii trebuie să îndure o zi întreagă la tras cu arcul. Apoi, aceştia o să care greutăţi foarte mari cu ajutorul unor suliţe de bambus până la o destinaţie nedezvăluită. Dacă competitorul nu a leşinat din cauza epuizării, în ultima zi se va lupta cu una dintre surori într-o bătălie care poate avea şi arme!

Pot alege să se lupte cu mâinile goale sau cu armele - noi nu vom da înapoi. Dacă nu ne pot învinge, nu sunt vrednici pentru noi, a explicat Lin.

Am incercat agenţii, dar bărbaţii pe care i-am întâlnit erau prea slabi. Îi puteam învinge lejer, a spus şi Yin.

Aşa că am apelat la o metodă veche numita Bi Wu Zhao Qin - era metoda prin care prinţesele războinice îşi găseau bărbaţii.

Sursa: www.kombat.ro

Antrenamente înainte de campionat(turneu)

Programul antrenamentelor trebuie să fie adaptat în funcţie de intensitatea mişcărilor aşteptată la turneu, prin aceasta se înţelege nivelul de lactată care poate fi realizat. Nivelul acumulării lactatei se caracterizează prin nivelul de sânge de la 2-4. În box concentraţia de lactată este cunoscută ca fiind de 16 unităţi, ceea ce este destul de mare, alergatul la distanţă de 1500 metri - 22 unităţi, care este foarte mare în comparaţie cu alte sporturi. Dacă vom măsura nivelul a doi campioni la box pe parcursul a 12 runde, cifrele vor arăta mai mult decât 16 unităţi, la drept vorbind sportivii sunt într-o formă bună, lactata se acumulează puţin şi ei sunt în stare să prelungească lupta. Dar dacă vom măsură concentraţia imediat după 12 runde, se presupune vor depune efortul maxim pentru a câştiga, nivelul va ajunge la 22 unităţi, ceea ce este tipic pentru un alergător la distanţa de 1500 m.


Nivelul de acumulare a lactatei în Kyokushin variază între 15 şi 22 unităţi, din cauza că sunt solicitate mai multe grupuri musculare, în comparaţie cu boxul (picioare), în timp ce frecvenţa mişcărilor este mai mică decât la alergatul pe distanţa de 1500 m. Desigur, ultimul minut din runda finală va înregistra cel mai mare nivel. Organismul are proprietăţile naturale, ce tind spre eliberarea concentraţiei lactatei. Lactata este eliminată de transportatorul intern - sângele. Corpul nostru se împotriveşte durerilor musculare şi rigidităţii cauzate de concentraţiile mari de lactată. Acest proces are loc în decurs de o oră după cele trei runde de kumite. Poate fi uşor eliminat cu ajutorul exerciţiilor care necesită 50% de oxigen, este destul 30 min. de exersare. Puţină mişcare, câteva lovituri cu picioarele, mâinele, sărituri, ei sunt întodeauna în mişcare mai ales membrele inferioare. Aceasta se practică la campionatele europene, mondiale, atunci când lupta este departe de a fi terminată şi este necesar o relaxare completă între runde. Se recomandă aşa-numita “răcire după luptă”. Răcirea accelerează procesul de eliminare a acidului lactic, relaxând muşchii.


Chiar şi după turneu ar fi mai bine să încetiniţi treptat mişcările, oprirea bruscă este un mod sigur de a achiziţiona dureri musculare şi rigiditate în ziua următoare. Răcirea muşchilor asigură o mai bună recuperare. La turneele de karate (kumite) în care durata de luptă variază între 3-10 min (4 runde). După stamină, un rol important îl joacă - viteza în regim de rezistenţă. Cu cât mai mult poţi lovi cu mâinele şi picioarele în regim susţinut, şi din punct de vedere tehnic arată bine, cu atât mai mari sunt şansele de a câştiga, dacă nu prin Knockout, atunci prin superioritate (la decizia arbitrilor).
Rezistenţa poate fi imbunătăţită prin antrenamentele de anduranţă generală şi specială.



Când sunteţi în formă bună, nu aveţi nevoie de mult timp de pregătire pentru turneu. A menţine cea mai bună formă nu se recomandă, în cazul acesta organizmul este stresat continuu, fiindcă se efectuează sarcini prea grele. Situaţia ideală este atunci când vă aflaţi la un anumit nivel, pe care îl menţineţi constant, şi cu 2-3 luni înaintea competiţiilor începeţi să forţaţi, treceţi la o treaptă mai înaltă.
Un antrenor experimentat va ghida în această privinţă, va spune cât de mult puteţi solicita, de la corpul dumneavoastră, altfel este mare riscul de a vă suprasolicita, şi acesta va pune punct participării de succes.
Un loc aparte îl au antrenamentele pe intervale, am vorbit despre aceasta la una din subiectele anterioare (antrenamentul circuit) şi ar trebui să fie utilizate în locul sau să constitue un ados la alergat, înot, ciclism. Antrenamentele pe intervale constau în exerciţii de scurtă durată de 2-8 min. dar explosive (vezi antrenamentul circuit). Perioadele de odihnă sunt foarte importante şi trebuie să se ţină cont de durata acesteia. Dacă intensitatea atinsă este de 80 - 90% (aceasta se numeşte un antrenament intensiv pe intervale) pentru recuperare va fi nevoie de 4-5 minute, în funcţie de distanţa parcursă, de tipul terenului: accidentat, nisip , zăpadă etc.
În astfel de cazuri, numărul de repetiţii trebuie să fie între 5 şi n. Pe de altă parte, în cazul în care intensitatea este de 60 - 80% din maxim, ( extensiv pe intervale), numărul de repetări trebuie să fie mai mare, să spunem, 10-15, recuperare necesită 45 de secunde între circuite.
Durata unui astfel de antrenament pe intervale este relativ scurtă 15-20 min, dar este foarte eficient.
Îl puteţi aplica în lucrul cu sacul, lape. Timpul de exersare nu mai puţin de o minută, aduce la creşterea procesului anaerobe, toleranţei la acidul lactic. Intensitatea exerciţiilor pe intervale trebuie să crească treptat, perioadele de recuperare se scurtează cu cât ne apropiem de turneu. Antrenamentele rezistenţei generale, fie pe termen lung, fie pe intervale trebuie sa ocupe 50% din programul de antrenament înainte de competiţie cu 6-12 saptămâni. Cu cât mai mult ne apropiem de eveniment cu atât antrenamentele capătă un specific al său, vizând impunerea condiţiilor asemenea unei lupte reale (kumite).


OSU !!!


autor - Michel Wedel
traducerea - Gandrix

Anunţul oficial al luptelor UFC 121

UFC 121 Brock Lesnar vs. Cain Velasquez, Las Vegas, Nevada.


Brock Lesnar, cel mai mare luptător al Planetei, îşi va apăra titlul în categoria grea într-un duel cu Cain Velsaquez. Deasemenea la acest turneu vor participa un şir de nou-veniţi promiţători şi veterani experimentaţi.

UFC a confirmat oficial următoarele lupte:


sursa: www.ufc.com

Fields 2010 K-1 World Grand Prix

Sunt cunoscute perechile care vor lupta în marea finală World Grand Prix din Tokio. Mai întâi de toate a avut loc tragerea la sorţi, cine va lupta în primul cerc al competiţiei.


Tragerea la sorţi o combinaţie ce vizează norocul şi strategia, unde doar parţial se ia în considerare rezultatul luptelor din WGP Final 16. În primul rând se determină durata (timpul) petrecut în disputele Final 16, a fiecărui participamt în parte. Fiecare luptător selectează mingea a căror numere sunt ascunse sub un strat de protecţie. Câştigătorul celui mai scurt meci selectează în primul rând, şi în consecinţă câştigătorul celui mai lung meci, trage mingea ultimul.

Gokhan Saki vs.Daniel Ghiţă

Mighty Mo vs. Peter Aerts

Alistair Overim vs.Tyrone Spong

Semmy Schilt vs.Kyataro

Lyoto Machida - samuraiul secolului XXI în MMA

Este vorba despre omul care a adus MMA pe un nou făgaş. Se poate spune că într-o oarecare măsură a revoluţionat acest sport. Acolo unde nimeni nu mai credea să vadă ceva nou, o lume condusă totalmente de muai-thai, box, jui-jitsu. Lyoto demonstează cât de efective sunt artele marţiale în mâinele celor pricepuţi. La început îi desconsiderau stilul, dar după ce a lăsat în urmă sa luptărori de top, experţi în muai-thai, box, grapling, începe să fie respectat.
Pe parcursul tuturor luptelor predomină tehnicul, şi spiritul neclintit a lui Machida.


Lyoto „The Dragon” Machida s-a născut în „El Salvador” după care se mută la Belen, unde trăieşte şi se antrenează până în ziua de azi. El este cel deal treilea fiu a maestrului Shotokan Yoshizo Machida, este important de menţionat că mai are patru feciori: Takeo, Shinzo, Lyoto,Kenzo. Numai fiul cel mai mic nu a mers pe urmele tatălui său, optând pentru profesia de reporter.Ceilalţi sau dedicat trup şi suflet artelor marţiale, pe parcurs înregistrând succese remarcabile. Dar starul rămâne a fi Lyoto, ce nu este de mirare, fiind născut într-o mafilie cu tradiţie de zeci de ani în Karate. De mic copil începu să însuşească elementele de bază sub îndrumarea tatălui sau. La 13 ani avea deja 10 ani de practică, din mâinele tatălui primeşte centura neagră. În acest răstimp este interesat şi de alte stiluri, astfel la vârsta de 12 ani îşi îndreptă atenţia spre sumo, succesele nu întârzie să apară, locul 2 la campionatul brazilian de sumo, categoria 115 kg. Pe vremea ceea jiu-jitsu se bucură de o popularitate nemaipomenită în Brazilia şi Lyoto, nu ezită a o lua la înarmare, sub călăuzirea maeştrilor Alekselya Cruz şi Kahu Carlos. Când avea 15 ani îi este consfinţit titlul de onoare, apărătorul familiei.


Shinzo: Putea bate fundu oricui, nici nu aveau timp să înţeleagă ce se întâmplă cu ei, astfel impunea frica şi respectul.


Pentru a-l înţelege pe Lyoto ca luptător în toată complexitatea sa, trebuie să se apeleze la surse şi anume, persoana care în mare măsură a contribuit la devenirea sa, şi anume tatăl său.


Condus de setea autodeterminării, setea de noi provocări, La 21 de ani Yoshizo Machida decide să se mute în Brazilia, luând cu el ceva haine de schimb, trei expresii în portugheză, şi o enormă dorinţă de a raspândi învăţăturile Shotokan Karate. Aşa cum proceda mentorul său, maestrul Masashiko Tanaka, triplu campion mondial. Cu ajutorul diasporei Japoneze Yoshizo petrece un an câştigându-şi existenţa într-o companie de inginerie şi după expirarea contractului, maestrul cu 7 dan decide să ia parte la turneul de Karate din Brasilia. El devine câştigător, şi este invitat în Bahia, pentru a deschide o academie de arte marţiale ce îi poartă numele, acolo o întâlneşte pe viitoarea soţie, Dona Ana Claudio Carvalio cu care a crescut 4 copii. În 1980 Lyoto se intoarce înapoi la Belem, unde va deschide propria academie într-o casă cu două etaje, situată in inima oraşului.


Yoshizo: Sunt de statură mică, totdeauna trebuia să lupt cu cei care mă depăşeau în dimensiuni, atuul meu era viteza ce era o pedică pentru ei de a-şi folosi avantajele.


Yoshizo îi impunea să concureze unul cu altul, şi ei nu ezitau să participe la diverse turnee.


Lyoto: Tatăl meu îmi spunea mereu că un samurai este întotdeauna singur, şi întotdeauna ne-a învăţat să luptăm pentru noi înşine.




Timpul trece, Lyoto adună experienţă şi este dornic să-şi încerce puterile. Chiar de mic copil văzând primele lupte în UFC, rămâne tentat de ideia de a intra în octagon, singur unu la unu cu frica, cu propriile slăbiciuni.


Shinzo: Lyoto a vrut să lupte pentru prima dată când avea doar 17 ani, tatăl nu i-a permis spunându-i că sunt nişte lupte criminale, în cele din urmă conghid la ceea când va termina facultatea va putea face orice.
În familia lui Machida, cel puternic ia decizia, cel înţelept se conformează ei, în felul acesta nu-i rămânea decât să-şi absolvesacă facultatea de Educaşie Fizică a Universităţii din Para, devenind liber începu să demonstreze lumii eficacitatea stilului tatălui său. Astfel a început calea spre MMA.

Încă din anii de şcoală este prezentat lui Antonio Inoki specialist în wrestling, şi acesta îl ea sub tutela sa. Machida îşi înbunătăţeşte nivelul de muai-thy aflându-se în Thailanda. El este ajutat de Inoki ca acesta să se alăture participanţilor diverselor activităţi competiţionale, inclusiv New Japan prowreslings Ultimate Crush ce a avut loc pe 2 mai 2003, în care îl învinge pe Kengo Watanabe. În afară de asta, mai apare şi la alte competiţii recomandate de Inoki, Jungle Fight în Brasilia, unde îl înfrânge pe viitorul premiant a Ultimate Fighter Stephan Bonner şi Inoki Bom-ba-ye 2003 în care este învins viitorul campion UFC, Rich Franklin. De asemenea a avut o prestaţie notabilă în K-1 (formatul MMA), luptători de top ca Macdonolds, Sam Greco cedează în faţa lui Machida. În ultima sa lupta din K-1 K-1 Heroes îl cîştigă la decizia unanimă a arbitrilor pe actualul campion UFC lightweight, B.J. Pena. În karate a fost de două ori campion a Braziliei, şi al doilea la Campionatul Americii.

Visul de a cuceri centura de campion la cea mai prestigioasă organizaţie MMA din lume este aproape ca niciodată. Primele două dispute în UFC au fost împotriva lui Sam Hoger, UFC 67 şi David Heath, UFC 70. Ambele au fost cucerite la decizia arbitrilor. Următorul apel de la UFC 76 contra veteranului Pride Kazushiro Nakamura şi acesta înfrânt la decizia arbitrilor. Nici unul dintre adversari nu au putut face faţă stilulul imprevizibil a lui Machida. Au fost momente când runde întregi adversarii nu puteau să aplice măcar o lovitură. Stilul nestandart, posturile, timingul, viteza au devenit un obstacol insurmontabil pentru toţi cei care il întâlnesc în luptă.


Lyoto Machida: M-am antrenat cu cele mai bune echipe, cu cei mai buni antrenori, partenerii de sparing din întreaga lume şi în cele din urmă, am realizat că arma pe care o tot căutam se află la propria familie numita - Machida Karate.


În ciuda dominaţiei totale asupra adversarilor săi rămâne a fi un luptător contraversat. Mulţi au considerat stilul său plictisitor, maniera de luptă - calculată, în timp ce alţii îl consideră un tactician genial.


Yoshizo recunoaşte că stilul lui Lyoto este foarte diferit de al său: Lyoto dezvoltă un stil care merge de la apărare, care este foarte important în MMA, nu este o coincidenţă faptul că atacurile adversarilor săi rareori îş-i ating ţinta. Am avut multe convergenţe spunându-i că nu trebuie să dea nici un punct adversarului, trebuie să obţină victoria în cel mai puţin timp posibil.


La UFC 79, luptă împotriva judokanului Romean Sokodzhu Thiery. Machida - învingător.
Următoarea dispută a fost cea de la UFC 84, contra fostului campion în categoria free Tito Ortiz, acesta încercând să facă faţă presingului lui Machida, dar nu-i reuşeşte. În runda a treia Tito Ortiz cade victimă loviturii nimicitoare cu genunchiul, căzând la podea Lyoto se avântă peste el grabindu-se să-l termine, riscând enorm. Lupta se încheie cu scorul de 30 - 27 - Machida.


Este uimitor faptul ca el atinge rezultate excelente chiar şi fără o pregătire fizică serioasă. Pentru a se califica în lupta pentru titlu este nevoie să treacă de Thiago Silva, şi îi reuşeşte, trimiţându-l în knockout. Şi acum marea provocare, Lyoto faţă în faţă cu Rashad Evans - sportiv redutabil, care nu cunoscuse până acum pierderi - ( 0 loss). bătălia pentru titlu de campion. 8 min. 57 de sec. - atât îi trebuia pentru a trimite în knokcout un campion UFC de talia lui Rashad Evans.


La moment statistica luptelor include 16 victorii şi o înfrângere, din ultima sa dispută cu un alt brazilian celebru, Mauricio "Shogun".



autorul - Andrew Tsarkov
traducerea - Gandrix
OSU !!!

Rezultatele K-1 World Max 2010 Seoul (Final 16).

Astăzi sau încheiat semifinalele turneului K1-Max lightweight, fiind deja cunoscuti cei 8 finalisti, care vor participa la turneul final.Toate duelurile au strălucit prin dinamizm şi tehnicitate, lasînd impresii extraordinare.

Giorgio Petrosyan (Italia)-Vitaly Hurkov (Belarus) la puncte.
Drago (Armenia)-Su Hwan Lee (Korea)-KO-runda 3.
Arthur Kishenko (Ucraina)-Muhamed Khamali (Maroc) la puncte.
Mike Zambidis (Grecia)-Chahid (Maroc) la puncte, extra-runda.
Sagatped (Tailanda)-Michal Glogowski (Polonia)-la puncte, extra runda.

Cei opt finalişti:
Sato, Kraus, Nagashima, Zambidis, Khamal, Glogowski, Petrosyan, Drago.


Una din cele mai frumoase lupte







OSU !!!

Kyokushin vs. Kickboxing

Vă prezentăm primele dueluri, kyokushin contra regilor declaraţi ai ringului. De fapt primii paşi a unor luptători kyokushin cu renume spre lumea profesională K-1, împletită cu înfrângeri şi victorii. Este vorba despre Nicolas Petas, Feitosa, Filho, Sam Greco etc.- prima exeperienţă în ring, ce rămine a fi doar o simplă participare din care a avut de învăţăt, majoritatea fiind învinşi, după care va urma ascendenţa lor pe făgaşul profesional.
Au avut de spus un cuvânt greu în lumea luptelor, fiind cucerite două Grand-Prix-uri în K-1 de Andy Hook şi Filho, şi cei cărora în ultimă instanţă i-au smuls victoria, marii campioni ai tuturor timpurilor Peter Aerts, Ernesto Hoost.
Acesta însemnând şi triumful kyokushinu-lui practic în toate formatele de luptă (K-1, MMA).



\


OSU !!!

Rezultatele K-1 World GP 2010 Seoul (Final 16).

S-a finalizat K-1, final 16, Seoul. Din păcate pentru luptătorii kyokushin participarea la acest final, nu a fost una reuşită. Takuma Sato pierde în faţa rusului Serghei Kharitonov, Everton Texiera este învins de Peter Aerts - după extra rundă, la decizia arbitrilor.

Ray Sefo (Noua Zeelandă) - Tyrone Spong (Surinam) decizia arbitrilor
Mighty Mo (SUA) - Raul Katinas (Romania) decizia arbitrilor
Gakhan Saki (Turcia) - Freddie Kemayo (Franţa) KO, prima runda
Errol Zimmerman (Olanda) - Gita Daniel (Romania) KO, runda a 2-a
Everton Texiera (Brazilia) - Peter Aerts (Olanda) decizia arbitrilor, extra runda
Semmy Schilt (Olanda) - Hesdi Gerges (Egipt) decizia arbitrilor
Jerome Le Banner (Franţa) - "Kyotaro" Maeda Le Banner refuză sa continue lupta în extra runda.

Antrenamente la limita posibilităţilor

Este o traducera a unui material - descriere, a unui participant de la acest eveniment (seminariu), ce am găsit de cuviinţă să-l expun dumneavoastră.

Locul de desfăşurare, regiunea Krasnodar, 3 antrenamente pe zi. Data de 4 - 28 august.

S-au adunat aici oameni din diferite colţuri ale ţării, de la mic la mare, de la alb la negru, toţi cu o singură dorinţă "vrem să ne antrenăm".
Mai întii de toate a avut loc adunarea generală, în care din prima secundă a devenit clar toul este la modul cel mai serios.

Primul antrenament s-a început odată cu ciripitul primelor păsari, era 05:30, să spui că a fost un antrenament greu este cum nu ai spune nimic, a fost un antrenament cu adevărat dur, întinderea în perechi: pe alocuri, auzeai ţipetele adulţilor, plânsul copiilor etc, mai pe scurt, lacrimi şi jale … după care desigur toţi locătarii din apropiere începeau să se trezească privind nedumeriţi de la balcoane.

Şpagat transversal, longitudinal (până la sfârşitul seminarului toţi puteau face sfoara, chiar şi cei mai înlemniţi, ne mai vorbind de poziţiile fluture, broasca), o varietate de exerciţii în perechi care în arsenalul celor doi antrenori erau destule. Timpul alocat pentru fiecare exerciţiu în pereche 5 minute, pe lângă minutele de penalizare. Salt rope, greutăţi, presa, diverse sărituri, exerciţii în explozie. Antrenamentul de dimineaţă era făcut şi în zilele de odihnă, integral. După toate acestea, la desert exercitii pentru respiraţie. Apoi urma, la ora 10:30 – l-am numit TRP, al doilea antrenament, nu decurgea nici o zi fără TRP ! Acesta era motto-ul nostru! În fiecare zi, fie zi liberă, fie zi de antrenament: 100 - tragere la bară, 150 - la paralele, 200 - pres.

Primele două zile şi deja aveai mâinele în bătături, ce te dureau în continuu. Doctorii nu interveneau deloc, dar trebuia să facem, mâinile rănite nu sunt un obstacol, nu ne jucăm şah - ne spuneau mentorii. Parcă era o lecţie de depăşire a durerii, în tăcere cu scrîşnete de dinţi.



Cei doi antrenori controlau fiecare mişcare în profunzimea ei, citindu-ne pe ochi, cât de mult, cât de corect, complet sau de nu vrei să-i păcăleşti, din cauza că te păcalesti pe tine însuţi, nu vrei să cedezi să pari mai slab ca alţii, am lucrat indiferent cât de greu ne-a fost.

După, ne aştepta cel mai greu antrenament, cel de seară. La ora 17:30, după o oră de odihnă, mai de graba o oră de alinare a durerilor, s-au adunat toţi la antrenamentul ce încheie ziua. Fiecare antrenament de seară a fost diferit de cel anterior. Cu fiecare zi antrenamentele deveneau mai inovative, mai grele, mai interesante.
La un moment dat ţi se părea că nu mai poţi, organismul a secat, nu mai am rezerve, dar undeva din interior odată cu Kya mai găseşti puterea de a continua, energia care nici nu îţi dădeai seama că mai este. Da într-adevar nu ştim nimic despre posibilitaţile organismului uman. Niciodată nu ne-am fi putut închipui că un antrenament poate să dureze de la ora 16:30 pînă la 01:00 de noapte şi în afară de asta mai rămânea în rezervă un bagaj neândeplinit, pentru programul de dimineaţă.


Nu ne vine a crede, dar am reuşit, am îndeplinit volumul. Am fugit prin munţi şi mare, agăţaţi de o roată (cauciuc) şi fără, târât, căţărat prin copaci, cuceream munţii, marea, aruncam pietre, umpleam sacuri cu nisip, încât era greu să-i ridici, în final lucram cu ele (makiwara), mai întâi trebuia să ajungi la locul de antrenament: timp de 40 de minute ne căţăram pe pietre, mergând înainte pe urcuşuri, coborâşuri, pentru a ajune la o scară foarte lungă, de parcă nu avea sfîrşit - ducând spre înălţimi. Fugeam pe aceste scări infinite, pînă la locul de destinaţie. Nenumarate estafete, atât pe mare cât pe uscat, toate aceste consolidau spiritul de echipă, dorinţa de a câştiga. Câştigătorii făceau flotări în rând cu ceilalţi până la limitele posibilităţilor umane! Echipa! Cel mai scurt antrenament de seară a durat 2 ore 30 min., cu espandere, celelalte nu mai puţin de 4, 5, 6 ore, câte ore sunt în sumă, calculaţi singuri.





Am avut multe de învăţat, suntem recunoscătri celor doi Sensei, ne-au deschis o nouă lume.
OSU !!!