Kyokushinkai Knockdown Trailer

OSU !!!

Russian kyokushin fighters in action

Spre atenţia dumneavoastră vă prezentăm cei mai buni fighteri ruşi, luptînd între ei la cele mai puternice campionate din Rusia. Urmărind luptele îţi dai seama cît de dură este selecţia acolo, de aici şi succesele remarcabile de care dau dovadă la cele mai prestigioase campionate internaţionale.

Campionatul absolut a Rusiei









super fight

OSU !!!

Campionatul European Shinkyokushin de la Logorno,Spania 2010

Vă propunem spre atenţia dumneavoastră luptele finale din categoriile (60-70 kg,70-80 kg,80-90) cîştigate pentru a cîta oară de Rozsa Gabor (Ungaria), Matius Ilias (Romania), Valeri Demitrov (Bulgaria) şi respectiv locurile doi, Tsiklauri Mikheil (Georgia), Andzei Milevskij (Lituania), Darius Gudauskas (Lituania).

Ungurul Balogh Zsolt cucereşte bronzul, fiind invins în semifinală de Darius Gudauskas.
Lituanienii Donatas Imbras şi Lucas Kubinius împart primele două locuri în categoria 90+.

OSU !!!

Antrenamente de forţă în Kyokushin

Ce este forţa? Prin ce metode o putem dezvolta ?Care este rolul forţei pentru un karateka!?
Această factor fizic (capaciatate ) a omului presupune mai multe tipuri :

Forţa maximă, forţa relativă,forţa în regim de explozie, forţa în regim de rezistenţă.

Când lucrăm pentru dezvoltarea forţei trebuie să stabilim în primul rând tipul de forţă implicat în activitatea competiţională în proba sau ramura în care se pregătesc sportivii. Acest fapt determină alegerea mijloacelor, metodelor şi tempoului de lucru.

Pentru că forţa, în majoritatea cazurilor, se prezintă în combinaţie cu celelalte calităţi motrice, metodica de pregătire trebuie orientată, adecvaţii în acest sens, alegându-se metodele ce se impun. în acest context se stabilesc parametrii fundamentali: intensitatea, volumul de lucru, pauzele, tempoul.

Intensitatea -reprezintă încărcătura, greutatea ridicată [mărimea încordării) măsurată în kilograme. Tot intensitatea {încărcătură) poate fi considerată şi rezistenţa diferitelor aparate (trenajoare, helcometre, aparate glisante) sau chiar greutatea corporală în anumite cazuri (sărituri, flotări, tracţiuni). în metodica dezvoltării forţei avem următoarele intensităţi (încărcături):

Volumul de lucru. Prin volum înţelegem cantitatea de lucru ce se efectuează cu o anumită încărcătură în cadrul unei lecţii de antrenament.Volumul mic este caracteristic pentru educarea forţei pure: 3-6 exerciţii; 1 -3 repetări cu 1-9 serii; 2500-5000 kg pentru sporturi din alte ramuri (pentru haltere este dublu); durata antrenamentului 1-2 ore. Volumul mijlociu, caracteristic sporturilor orientate spre forţă în regim de viteză: 6-12 exerciţii, 3-6 repetări în 8-9 serii; 5000-10000 kg, timp de lucru 2-3 ore.

Volumul mare se efectuează de către sportivii care vor să-şi dezvolte forţa în regim de rezistenţă: numărul de repetări este maxim, chiar până la refuz, efectuate în 9-12 serii pentru 9-12 exerciţii.

Forţa maximă este capacitatea de a opune rezistenţă, a depăşi şi neutraliza impactul din afara datorită contracţiilor musculare.Forta cea mai mare pe care sistemul neuromuscular o poate dezvolta în situaţia contracţiei maxime voluntare. Omul, graţie voinţei sale poate activiza pînă la 85 % din potenţialul său. Realizarea celor 100% se poate face sub influienţa unor factori externi ( iritarea muşchilor prin electrocutare,hipnoză) sau la nivelul subconştientului.

Sportivii îşi pot mări parametrii forţei datorită creşterii masei musculare ceia ce va duce şi la creşterea masei corporale. Dacă vom mări cu un 1% masa musculară va creşte şi forţa maximă cu aproape 20 %. Pentru sportivii care sunt legaţi de normele de greutate, cei care luptă în cartegorii fixe de greutate ( 70-80kg,80-90 kg) forţa maximă nu joacă un rol important, pentru ei contează balanţa dintre forţa maximă şi masa corporală, acel optim care-i permite sa fie maximum funcţionali într-o luptă pe categorii de greutate.

Se pune întrebarea dacă este posibil de a mări coeficientul forţei absolute fără de a mări greutatea corpului, răspunsul este da, aceasta se face cu ajutorul exerciţiilor în regim de explozie care au ca reper durata scurta de contracţie a muşchilor ceia ce înseamnă contracţii rapide cu intensitate mare.

Forţa in regim de rezistenţă-este capacitatea de a opune rezistenţă continuă păstrînd în acelaşi timp parametrii fizici la un nivel constant (optim) .

Dezvoltarea indicatoriilor fizici este strîns legată de constructia ţesutului muscular, raportul dintre slow fasers şi fast fasers care este dictată genetic.

Cum a mai spus în una din subiectele precedente, muşchii pentru contracţii încete încep să funcţioneze atunci cînd realizăm pînă la 25 % din forţa maximă, după ce se iepuizează energia venită pe acestă cale în ajutor ne vine fast fasers după care ne suprasolicităm nemaiputînd continua.

Exerciţiilor în regim de explozie îi sunt caracteristice durata foarte scurtă de contractare a muşchilor, cîteva milisecunde, începutul contracţiei încete pînă la contracţia rapidă, practic ele se conectează instantaneu.Ex. exerciţiile plyometrice.

Forţa maximă, forţa în regim de explozie şi forţa în regim de rezistenţă sunt interdependente. Este cunoscut faptul că ştangiştii ating succese remarcabile în:săriturile în lungime,în înălţime, curse la 30 km toate aceste datorită specificul antrenamentelor pe care le pun în aplicare..

De aceea pentru un karateka este primordial ca forţa absolută să fie ridicată, astfel va putea efectua lovituri rapide totodată rezistînd impactului din afară, sau chiar depăşindu-l.
Interdependenţa dintre forţa maximă si cea în regim de rezistenţă poate fi explicată prin următorele:dacă pentru punerea în aplicare a forţei în regim de rezistenţă, este nevoie de 80 % din cea maximă atunci trebuie ridicati indicii parametrilor forţei maxime. Iar dacă sunt nevoie de 30 % din cea maximală trebuie inbunătăţit – rezistenţa generală.
În ceia ce priveşte rezistenţa propriu zisă (generală),este limpede ca un karateka nu trebuie sa pună accentul pe antrenamentele în sală de forţă în detrimentul rezistenţei.

Voi accentua incă odata ca pentru o dezvoltare armonioasă si ceia care raspunde cerinţelor noastre reieşind din sportul pe care îl practicăm este nevoie de un echilibru în toate celelalte menţionate mai sus,una nu trebuie sa iasa în detrimentul alteia.
Sunt o sumedenie de exerciţii pentru a inbunătaţi aceste trei componente ale forţei:
-exerciţii cu propria greutate.
- cu greutăţi (sala de forţă).
-cele de depăşire a forţei elastice (expandere).
Despre acestea vom vorbi mai detaliat în una din următoarele subiecte !

OSU !!!